In M. Of. 148/2012 a fost publicata Hotararea 101/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind infiintarea, organizarea si functionarea inspectiei economico-financiare.
Va prezentam Normele Metodologice:
ANEXĂ
NORME METODOLOGICE privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare
CAPITOLUL I
Înfiinţarea şi organizarea inspecţiei economico-financiare
Art. 1
(1) Inspecţia economico-financiară se înfiinţează şi se organizează la nivel central în cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi la nivel teritorial în cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti şi se exercită prin structuri specializate.
(2) La nivel central, în cadrul Ministerului Finanţelor Publice se înfiinţează şi se organizează Direcţia generală de inspecţie economico-financiară prin preluarea activităţii, numărului de posturi şi a personalului Direcţiei generale de control financiar din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(3) Numărul total de posturi preluat de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la aparatul propriu al Ministerului Finanţelor Publice este cel aprobat pentru Direcţia generală de control financiar din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, respectiv 46 de posturi, fără a conduce la majorarea numărului total de posturi aprobat pentru Ministerul Finanţelor Publice – aparat propriu şi unităţi subordonate.
(4) La nivel teritorial, serviciile, birourile sau compartimentele din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti care au exercitat control financiar în baza Legii nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare, cu modificările ulterioare, sunt structurile specializate care efectuează inspecţia economico-financiară.
(5) Direcţia generală de inspecţie economico-financiară coordonează metodologic serviciile, birourile şi compartimentele de inspecţie economico-financiară din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti.
CAPITOLUL II
Funcţionarea inspecţiei economico-financiare
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 2
Inspecţia economico-financiară se efectuează la următorii operatori economici:
a) regiile autonome, înfiinţate de stat sau de o unitate administrativ-teritorială;
b) companiile şi societăţile naţionale, precum şi societăţile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic;
c) societăţile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială deţine o participaţie majoritară;
d) societăţile comerciale şi regiile autonome la care persoanele juridice de la lit. a)–c) deţin participaţii majoritare;
e) institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, altele decât cele care funcţionează ca instituţii publice;
f) alţi operatori economici, indiferent de forma de proprietate, pentru fundamentarea şi justificarea utilizării sumelor acordate de la bugetul general consolidat sub forma subvenţiilor, transferurilor, alocaţiilor sau a altor sume asimilate acestora, pentru subvenţionarea unor produse sau susţinerea unor activităţi.
Sintagma „operator economic“ nu include societăţi financiar-bancare, societăţi de asigurări şi Societatea Comercială „Fondul Proprietatea“ – S.A.
Art. 3
(1) Direcţia generală de inspecţie economico-financiară, serviciile, birourile şi compartimentele de inspecţie economico-financiară din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti reprezintă aparatul de inspecţie economico-financiară şi exercită atribuţiile prevăzute la art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare la operatorii economici.
(2) Verificările efectuate de către aparatul de inspecţie economico-financiară la operatorii economici prevăzuţi la art. 3 pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2011, vizează, în principal, următoarele:
a) respectarea reglementărilor economico-financiare şi contabile de către operatorii economici verificaţi;
b) exactitatea şi realitatea datelor înregistrate în evidenţele financiar-contabile prevăzute de lege şi în actele de constituire a operatorilor economici;
c) gestiunea economico-financiară în raport cu scopul, obiectivele şi atribuţiile prevăzute în actele de constituire ale operatorului economic verificat, respectiv:
1. fundamentarea bugetelor de venituri şi cheltuieli în condiţiile respectării prevederilor legale în domeniu;
2. execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli cu respectarea principiilor legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii;
3. măsurile luate de managementul operatorului economic pentru realizarea veniturilor, reducerea cheltuielilor şi diminuarea arieratelor;
4. fundamentarea programelor de investiţii şi a programelor de achiziţii de bunuri, lucrări şi servicii aferente bugetelor de venituri şi cheltuieli şi execuţia acestora;
5. îndeplinirea indicatorilor economico-financiari aprobaţi prin bugetele de venituri şi cheltuieli şi respectarea modului de raportare a acestora;
6. obligaţiile către bugetul general consolidat, cu excepţia celor fiscale, conform competenţelor legale;
d) fundamentarea şi justificarea utilizării, conform destinaţiilor stabilite, a sumelor alocate de la bugetul general consolidat pentru susţinerea unor activităţi;
e) constituirea şi asigurarea surselor de rambursare şi de plată a ratelor, dobânzilor, comisioanelor şi/sau a celorlalte costuri de către beneficiarii finanţărilor rambursabile garantate de stat sau subîmprumutate;
f) organizarea şi exercitarea controlului intern şi controlului financiar preventiv.
SECŢIUNEA a 2-a
Programarea activităţii de inspecţie economico-financiară
Art. 4
Activitatea de inspecţie economico-financiară se desfăşoară în baza unor programe anuale, trimestriale şi lunare.
Art. 5
Proiectele programelor de activitate pentru întregul aparat de inspecţie economico-financiară se întocmesc de către Direcţia generală de inspecţie economico-financiară, pe baza sarcinilor primite de la conducerea Ministerului Finanţelor Publice şi a propunerilor primite de la conducerea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, direcţiile de specialitate din cadrul acestora şi de la structurile de inspecţie economico-financiară teritoriale, în termenele stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Art. 6
(1) Proiectul programului anual de activitate al aparatului de inspecţie economico-financiară se corelează cu programul anual de activitate al Curţii de Conturi a României, după care se aprobă de conducerea Ministerului Finanţelor Publice.
(2) Programul anual de activitate al aparatului de inspecţie economico-financiară se defalcă în programe trimestriale şi lunare aprobate de conducerea Ministerului Finanţelor Publice.
(3) Modelul, conţinutul şi condiţiile de aprobare a programelor de activitate pentru aparatul de inspecţie economico-financiară se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Art. 7
Inspecţia economico-financiară la operatorii economici de regulă precedă inspecţia fiscală.
Art. 8
În baza programelor de activitate întocmite de Direcţia generală de inspecţie economico-financiară, structurile de inspecţie economico-financiară din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti completează propriile programe de activitate. Acestea se transmit Direcţiei generale de inspecţie economico-financiară, în termenele stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Art. 9
Selectarea operatorilor economici ce urmează a fi incluşi în programele proprii de activitate se face folosindu-se analiza de risc, în principal pe baza următoarelor criterii:
a) importanţa operatorului economic (regională, locală);
b) situaţia economico-financiară (inclusiv, dar nelimitându-se la pierderi, arierate, creanţe);
c) facilităţi acordate (inclusiv, dar nelimitându-se la subvenţii/transferuri, credite interne şi externe cu garanţia statului);
d) raportarea şi îndeplinirea indicatorilor economico-financiari aprobaţi prin bugetele de venituri şi cheltuieli;
e) perioada de la precedenta verificare de aceeaşi natură şi cu aceleaşi obiective şi până la împlinirea termenului de prescripţie;
f) solicitări ale unor instituţii/autorităţi publice.
CAPITOLUL III
Realizarea inspecţiei economico-financiare
SECŢIUNEA 1
Organizarea şi efectuarea acţiunilor de inspecţie economico-financiară
Art. 10
Organul de inspecţie economico-financiară efectuează la sediul său control documentar şi, în situaţia în care constată existenţa unor neconcordanţe sau necorelări în raportările operatorului economic faţă de reglementările legale, încheie raport de verificare documentară prealabilă. Acesta este actul de control premergător acţiunii de inspecţie economico-financiară la operatorul economic.
Art. 11
(1) Organul de inspecţie economico-financiară are obligaţia să înştiinţeze operatorul economic în legătură cu acţiunea care urmează să se desfăşoare, înainte de începerea inspecţiei, prin transmiterea avizului de inspecţie economico-financiară, care conţine:
a) denumirea operatorului economic;
b) sediul social;
c) codul de identificare fiscală;
d) data de începere a inspecţiei economico-financiare;
e) obiectivele şi perioadele ce urmează a fi supuse inspecţiei economico-financiare;
f) temeiul juridic al inspecţiei economico-financiare;
g) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecţiei economico-financiare, o singură dată, pentru motive justificate;
h) alte elemente necesare bunei desfăşurări a inspecţiei economico-financiare.
(2) Modelul, conţinutul, instrucţiunile de completare şi modul de comunicare ale avizului de inspecţie economico-financiară sunt prevăzute în anexa nr. 1.
Art. 12
(1) Operatorul economic poate solicita o singură dată, pentru motive justificate, amânarea datei de începere a inspecţiei economico-financiare, în termen de 5 zile de la primirea avizului de inspecţie economico-financiară.
(2) Amânarea se aprobă sau se respinge de către organul de inspecţie economico-financiară şi se comunică operatorului economic, în termen de 5 zile de la primirea solicitării.
Art. 13
(1) În cazul operatorilor economici care au sedii secundare, inspecţia economico-financiară se va exercita, de regulă, concomitent la sediul principal şi la sediile secundare de către organele de inspecţie economico-financiară competente.
(2) Inspecţia economico-financiară se desfăşoară, de regulă, în spaţiile de lucru ale operatorului economic. Operatorul economic trebuie să pună la dispoziţie un spaţiu adecvat dotat cu logistica şi necesarul minim de birotică, în limita posibilităţilor acestuia, care să permită păstrarea în siguranţă a documentelor primite sau elaborate de către organele de inspecţie economico-financiară.
(3) La sediile secundare se încheie, de regulă, acte de control care se centralizează şi se definitivează în actul de control încheiat de organul de inspecţie economico-financiară în a cărui rază teritorială se află sediul social al operatorului economic.
Art. 14
La începerea inspecţiei economico-financiare, echipa de inspecţie economico-financiară prezintă conducerii operatorului economic legitimaţia de inspecţie economico-financiară, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 2, şi ordinul de serviciu, al cărui model, conţinut şi instrucţiuni de completare sunt prevăzute în anexa nr. 3.
Art. 15
(1) Pe parcursul desfăşurării controlului, organul de inspecţie economico-financiară poate solicita note explicative reprezentantului sau oricărui angajat al operatorului economic, în vederea clarificării şi definitivării constatărilor privind împrejurările şi cauzele care au condus la apariţia abaterilor şi deficienţelor.
(2) În nota explicativă se descriu constatările în legătură cu care se solicită informaţii, se formulează întrebări pentru clarificarea împrejurărilor şi a cauzelor care au condus la apariţia abaterilor şi deficienţelor. Persoanele cărora le sunt adresate notele explicative sunt obligate să prezinte informaţii, acte sau documente relevante pentru susţinerea răspunsurilor la întrebările din nota explicativă.
(3) Modelul, conţinutul şi instrucţiunile de completare ale notei explicative se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Art. 16
(1) Organul de inspecţie economico-financiară poate solicita prezenţa la sediul său a reprezentantului legal al operatorului economic controlat sau a altei persoane împuternicite, prin transmiterea unei invitaţii în care se vor indica şi documentele pe care acesta este obligat să le prezinte
(2) Modelul, conţinutul, instrucţiunile de completare şi modul de comunicare ale invitaţiei se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Art. 17
(1) La finalizarea inspecţiei economico-financiare reprezentantul legal al operatorului economic este obligat să dea o declaraţie scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziţie toate documentele şi informaţiile solicitate pentru inspecţia economico-financiară. În declaraţie se menţionează faptul ca au fost restituite toate documentele solicitate şi puse la dispoziţie de operatorul economic.
(2) Modelul, conţinutul şi instrucţiunile de completare ale declaraţiei se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Art. 18
Decizia de reverificare a unei anumite perioade se poate lua dacă de la data încheierii inspecţiei economico-financiare şi până la data împlinirii termenului de prescripţie apar date suplimentare necunoscute la data efectuării inspecţiei economico-financiare, care influenţează rezultatele acesteia. Datele suplimentare pot rezulta din situaţii cum sunt:
a) obţinerea pe parcursul acţiunilor de inspecţie economico-financiară efectuate la alţi operatori economici a unor documente sau informaţii suplimentare referitoare la activitatea operatorului economic, într-o perioadă care a fost deja supusă inspecţiei economico-financiare;
b) solicitări ale organelor de urmărire penală sau ale altor organe ori instituţii îndreptăţite potrivit legii;
c) informaţii obţinute în orice alt mod, de natură să modifice rezultatele inspecţiei economico-financiare efectuate anterior.
SECŢIUNEA a 2-a
Tipuri de acte care se întocmesc cu ocazia inspecţiei economico-financiare şi conţinutul acestora
Art. 19
Organele de inspecţie economico-financiară întocmesc următoarele tipuri de acte:
a) acte de control:
1. raport de inspecţie economico-financiară;
2. notă unilaterală;
3. proces-verbal;
4. raport de urmărire a îndeplinirii măsurilor dispuse.
b) alte tipuri de acte de control, care constituie anexe la raportul de inspecţie economico-financiară:
1. raport de verificare documentară prealabilă;
2. notă de constatare;
3. raport intermediar;
4. proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.
c) dispoziţia obligatorie.
Art. 20
(1) Raportul de inspecţie economico-financiară este actul de control unilateral în care echipa de control consemnează constatările privind erorile şi abaterile de la legalitate şi regularitate, cazurile de nerespectare a principiilor de economicitate, eficienţă şi eficacitate în utilizarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat şi alte deficienţe în activitatea economico-financiară a operatorului economic verificat.
(2) Constatările înscrise în raportul de inspecţie economico-financiară trebuie să fie precise, bazate pe date şi documente, eliminându-se orice elemente şi descrieri personale, inutile şi neconcludente. Pentru deficienţele constatate se consemnează în mod obligatoriu actele normative încălcate, cu stabilirea influenţelor financiare şi bugetare nefavorabile şi cu nominalizarea persoanelor răspunzătoare de nerespectarea prevederilor legale, precum şi funcţiile acestora.
(3) La raportul de inspecţie economico-financiară se anexează situaţii, tabele, documente, note explicative necesare susţinerii constatărilor şi alte tipuri de acte de control.
(4) Echipa de inspecţie economico-financiară consemnează punctele de vedere înscrise în notele explicative date de către reprezentanţii operatorului economic sau angajaţii acestuia, în legătură cu obiectul inspecţiei economico-financiare, care contribuie la stabilirea unor elemente relevante din activitatea operatorului economic.
(5) Raportul de inspecţie economico-financiară este anexă la dispoziţia obligatorie.
Art. 21
Nota unilaterală este actul de control care se întocmeşte în cazurile în care din verificarea obiectivelor şi documentelor aferente acestora nu s-au constatat abateri ori acestea, prin volumul şi importanţa lor, nu justifică întocmirea de raport de inspecţie economico-financiară. În nota unilaterală organele de inspecţie economico-financiară vor prezenta documentele controlate şi constatările efectuate.
Art. 22
(1) Procesul-verbal este actul de control care se întocmeşte în situaţiile prevăzute la art. 20 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2011. Constatările care se înscriu în procesul-verbal trebuie să fie precise, bazate pe date şi documente, expuse clar, concis şi să conţină motivul de fapt şi temeiul de drept care au stat la baza fundamentării fiecăreia. Se nominalizează, acolo unde legea prevede, persoanele în sarcina cărora s-a reţinut răspunderea pentru faptele constatate. La procesul-verbal se anexează, după caz, situaţii, tabele, documente certificate, note explicative.
(2) În procesul-verbal se prezintă sinteza punctului de vedere al reprezentantului legal al operatorului economic sau al persoanei împuternicite de acesta, precum şi punctul de vedere al persoanelor în sarcina cărora s-a reţinut răspunderea, faţă de constatările echipei de inspecţie economico-financiară, numai atunci când aceste persoane au o opinie contrară celei a echipei de inspecţie economico-financiară şi o prezintă în scris, în timpul controlului. Punctele de vedere primite de organele de inspecţie economico-financiară se anexează la procesul-verbal.
(3) Punctul de vedere al echipei de inspecţie economico-financiară faţă de opiniile divergente ale operatorului economic se consemnează în procesul-verbal, cu precizarea prevederilor legale în domeniu şi fundamentat pe analiza datelor înscrise în acesta.
(4) În cazul refuzului persoanelor împuternicite de a semna procesul-verbal se consemnează refuzul acestora.
(5) În toate cazurile, procesul-verbal va fi comunicat operatorului economic.
Art. 23
(1) Raportul de urmărire a îndeplinirii măsurilor dispuse este un act de control bilateral şi se întocmeşte în cazul în care operatorul economic nu a dus la îndeplinire măsurile dispuse prin dispoziţia obligatorie.
(2) Pentru verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin dispoziţia obligatorie nu se emite aviz de inspecţie economico-financiară.
Art. 24
(1) Raportul de verificare documentară prealabilă este un act de control unilateral care se întocmeşte la sediul organului de inspecţie economico-financiară, în baza controlului documentar efectuat asupra informaţiilor deţinute de către acesta sau obţinute ca urmare a exercitării atribuţiilor prevăzute de lege, atunci când au rezultat neconcordanţe sau necorelări în raportările operatorului economic faţă de reglementările legale.
(2) Raportul de verificare documentară prealabilă conţine propunerile privind obiectivele pentru efectuarea unei inspecţii economico-financiare şi perioadele supuse verificării.
(3) Raportul de verificare documentară prealabilă este anexă la raportul de inspecţie economico-financiară, fără ca acesta să fie transmis operatorului economic.
Art. 25
(1) Nota de constatare este actul de control bilateral care se întocmeşte atunci când în cursul inspecţiei economico-financiare se constată fapte a căror reconstituire ulterioară nu mai este posibilă şi în alte situaţii apreciate de organul de inspecţie economico-financiară.
(2) În nota de constatare se consemnează situaţiile de fapt, precum şi măsurile luate operativ pentru remedierea deficienţelor constatate. În cazul în care se refuză semnarea acestei note de către reprezentanţii operatorului economic verificat, aceasta poate fi semnată de cel puţin un martor sau, în lipsa acestora, se va face menţiunea „refuză să semneze“.
(3) Nota de constatare se anexează la raportul de inspecţie economico-financiară.
Art. 26
(1) Raportul intermediar este actul de control bilateral care se întocmeşte la sediul central sau la sediile secundare ale operatorului economic şi are structura raportului de inspecţie economico-financiară.
(2) Pentru aspectele constatate, în raportul intermediar nu se consemnează influenţe negative, răspunderi şi nu se dispun măsuri.
(3) Constatările din raportul intermediar se pot prelua în raportul de inspecţie economico-financiară, în funcţie de realitatea şi legalitatea acestora în raport cu constatările finale.
(4) Raportul intermediar este anexă la raportul de inspecţie economico-financiară.
Art. 27
Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor întocmit pentru aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2011 este anexă la raportul de inspecţie economico-financiară sau la raportul de urmărire a măsurilor dispuse.
Art. 28
(1) Dispoziţia obligatorie reprezintă actul administrativ financiar emis de organele de inspecţie economico-financiară, în aplicarea prevederilor legale privind obligativitatea operatorului economic de a îndeplini măsurile stabilite.
(2) Dispoziţia obligatorie se emite, în formă scrisă, în baza constatărilor din raportul de inspecţie economico-financiară şi cuprinde următoarele elemente:
a) denumirea organului de inspecţie economico-financiară emitent;
b) data la care a fost emisă şi data de la care îşi produce efectele;
c) datele de identificare a operatorului economic sau a persoanei împuternicite de acesta, după caz;
d) măsurile dispuse pentru fiecare deficienţă constatată, persoanele responsabile şi termenele de îndeplinire a acestora;
e) motivele de fapt şi temeiul de drept;
f) contul în care operatorul urmează să plătească sumele stabilite în sarcina acestuia;
g) numele şi semnătura persoanelor împuternicite ale organului de inspecţie economico-financiară, potrivit legii;
h) ştampila organului de inspecţie economico-financiară emitent;
i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a plângerii prealabile şi organul de inspecţie economico-financiară la care se depune aceasta.
(3) Pentru fiecare deficienţă înscrisă în raportul de inspecţie economico-financiară remediată în timpul controlului, în dispoziţia obligatorie se consemnează atât măsura dispusă, cât şi documentele care dovedesc îndeplinirea acesteia. Pentru celelalte deficienţe înscrise în raportul de inspecţie economico-financiară, în dispoziţia obligatorie se consemnează măsurile stabilite în sarcina operatorului economic, cu nominalizarea persoanelor responsabile şi a termenelor de îndeplinire a acestora.
(4) Măsurile dispuse prin dispoziţia obligatorie pentru înlăturarea, corectarea, prevenirea neregulilor constatate în activitatea operatorilor economici controlaţi, recuperarea pagubelor produse şi pentru suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor financiar-contabile sunt obligatorii de la data comunicării acesteia.
(5) Dispoziţia obligatorie reprezintă titlu de creanţă pentru sumele cuvenite bugetului general consolidat înscrise în aceasta.
(6) Dispoziţia obligatorie devine titlu executoriu la data expirării termenului de plată prevăzut de lege, stabilit de organul de inspecţie economico-financiară ori în alt mod prevăzut de lege. Executarea silită a creanţelor bugetare se efectuează de organele fiscale competente, în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(7) Modificarea titlului de creanţă atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.
(8) Termenul de plată pentru creanţele bugetare înscrise în dispoziţia obligatorie se stabileşte în funcţie de data comunicării acesteia, astfel:
a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1–15 al lunii, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;
b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16–31 al lunii, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.
(9) În baza art. 22 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2011, pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către operatorul economic a obligaţiilor de plată cuprinse în dispoziţia obligatorie, se datorează după acest termen accesorii calculate conform Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(10) Termenele prevăzute pentru plata creanţelor bugetare nu încep să curgă sau se suspendă în situaţia în care îndeplinirea acestor obligaţii a fost împiedicată de ivirea unui caz de forţă majoră sau a unui caz fortuit.
(11) Atunci când în dispoziţia obligatorie sunt înscrise sume cuvenite bugetului general consolidat, aceasta se transmite în cel mult 10 zile de la comunicarea ei către operatorul economic, împreună cu dovada de comunicare, organului fiscal competent pentru înscriere în evidenţe.
(12) În dispoziţia obligatorie se menţionează obligaţia conducătorului operatorului economic de a informa organul de inspecţie economico-financiară asupra modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Art. 29
(1) Dispoziţia obligatorie se comunică operatorului economic verificat în termen de 10 zile de la data înregistrării raportului de inspecţie economico-financiară la organul de inspecţie economico-financiară.
(2) Dispoziţia obligatorie se comunică utilizând cel puţin unul dintre următoarele mijloace:
a) prin remiterea acesteia, sub semnătură, de către persoanele împuternicite ale organului de inspecţie economico-financiară;
b) prin prezentarea operatorului economic/împuternicitului la sediul organului de inspecţie economico-financiară, dacă se asigură primirea, sub semnătură, a dispoziţiei obligatorii;
c) prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire;
d) prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanţă, dacă se asigură transmiterea textului şi confirmarea primirii acesteia.
(3) Dispoziţiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
(4) Dispoziţia obligatorie produce efecte din momentul în care este comunicată operatorului economic potrivit legii.
(5) Dispoziţia obligatorie care nu a fost comunicată nu este opozabilă operatorului economic şi nu produce niciun efect juridic.
Art. 30
Modelul, conţinutul şi instrucţiunile de completare a actelor de control şi a dispoziţiei obligatorii se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Art. 31
Valorificarea măsurilor dispuse prin dispoziţia obligatorie, evidenţa acţiunilor de inspecţie, raportarea privind modul de realizare a programelor de activitate şi rezultatele acţiunilor efectuate se fac conform instrucţiunilor aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice.
SECŢIUNEA a 3-a
Îndreptarea erorilor materiale
Art. 32
(1) Erorile materiale din cuprinsul dispoziţiei obligatorii pot fi îndreptate de organul de inspecţie economico-financiară, din oficiu sau la cererea operatorului economic.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care s-au exercitat căile de atac prevăzute de lege.
(3) Prin erori materiale se înţeleg orice menţiuni greşite sau omisiuni, erori de calcul, inversări de cifre sau preluări eronate ale unor sume în dispoziţia obligatorie, cu excepţia acelora care privesc fondul dispoziţiei obligatorii.
(4) În situaţia în care dispoziţia obligatorie nu a fost comunicată operatorului economic, îndreptarea erorilor materiale se realizează de către organul de inspecţie economico-financiară pe toate exemplarele originale ale dispoziţiei obligatorii.
(5) În cazul în care după comunicarea dispoziţiei obligatorii organul de inspecţie economico-financiară constată, din oficiu, că există erori materiale în cuprinsul acesteia, întocmeşte şi comunică operatorului economic o nouă dispoziţie obligatorie prin care îndreaptă erorile materiale. Aceasta înlocuieşte dispoziţia obligatorie care conţine erori şi va avea acelaşi număr de înregistrare, la care se adaugă particula „bis“ şi va purta data emiterii efective. În acest caz, dispoziţiile art. 29 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
(6) În situaţia în care îndreptarea erorii materiale este solicitată de operatorul economic, organul de inspecţie economico-financiară procedează astfel:
a) dacă cererea de îndreptare a erorii materiale este întemeiată, emite şi comunică operatorului economic o nouă dispoziţie obligatorie. În acest caz, dispoziţiile art. 29 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
b) dacă cererea de îndreptare a erorii materiale nu este întemeiată, respinge cererea printr-o decizie care se comunică operatorului economic.
(7) Dispoziţia obligatorie prin care s-au îndreptat erorile materiale şi decizia de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale urmează regimul juridic al actului iniţial şi împotriva lor se poate formula plângere prealabilă, în condiţiile legii.
CAPITOLUL IV
Soluţionarea plângerilor prealabile
Art. 33
(1) Împotriva dispoziţiei obligatorii se poate formula plângere prealabilă în condiţiile şi în termenele prevăzute la art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Plângerea prealabilă formulată împotriva dispoziţiei obligatorii reprezintă cererea operatorului economic prin care solicită organului de inspecţie economico-financiară reexaminarea dispoziţiei obligatorii, în sensul revocării sau modificării acesteia.
(3) Este îndreptăţită să formuleze plângere prealabilă împotriva dispoziţiei obligatorii şi persoana care se consideră lezată în drepturile sale în condiţiile prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 34
(1) Plângerea prealabilă se formulează în scris şi va cuprinde:
a) datele de identificare a contestatorului;
b) obiectul plângerii;
c) motivele de fapt şi de drept;
d) dovezile pe care se întemeiază;
e) semnătura contestatorului, reprezentantului legal sau a împuternicitului, după caz, precum şi ştampila, în cazul persoanelor juridice. Dovada calităţii de împuternicit al contestatorului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.
(2) Contestatorul poate depune în dovedirea plângerii formulate orice acte pe care le consideră necesare în susţinerea cauzei.
(3) Obiectul plângerii prealabile îl constituie numai sumele şi măsurile stabilite şi înscrise de organul de inspecţie economico-financiară în dispoziţia obligatorie atacată.
(4) În situaţia în care contestatorul precizează că obiectul plângerii prealabile îl formează dispoziţia obligatorie, fără însă a menţiona sumele şi măsurile contestate, după caz, plângerea prealabilă se consideră formulată împotriva întregului act administrativ financiar.
(5) În cazul în care contestatorul se află în procedura insolvenţei sau în procedura falimentului, plângerea prealabilă va purta semnătura şi ştampila administratorului judiciar, administratorului interimar sau lichidatorului.
(6) În situaţia în care plângerea prealabilă nu este semnată de contestator, reprezentantul legal sau împuternicit, după caz, iar în cazul contestatorului persoană juridică nu poartă ştampila persoanei juridice, organele de soluţionare competente vor solicita contestatorului, printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ca în termen de 5 zile de la comunicare să îndeplinească aceste cerinţe. În caz contrar, plângerea prealabilă va fi respinsă, fără a se mai analiza fondul cauzei. Confirmarea de primire se anexează la dosarul cauzei.
(7) Organul de soluţionare competent nu se poate substitui contestatorului cu privire la motivele de fapt şi de drept pentru care a contestat dispoziţia obligatorie.
Art. 35
(1) Plângerea prealabilă formulată împotriva dispoziţiei obligatorii se depune la direcţia din care face parte organul de inspecţie economico-financiară al cărui act este atacat.
(2) În cazul în care plângerea prealabilă este depusă la un organ necompetent din cadrul Ministerului Finanţelor Publice sau Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, aceasta va fi înaintată, în termen de 5 zile de la data primirii, organului emitent al actului atacat.
(3) Introducerea plângerii prealabile nu suspendă executarea actului atacat. Aceste dispoziţii nu aduc atingere dreptului contestatorului de a cere suspendarea executării actului atacat, în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 36
Soluţionarea plângerii prealabile formulate împotriva dispoziţiei obligatorii se face de structura de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, stabilită prin ordin al ministrului.
Art. 37
(1) În cazul în care plângerea prealabilă este depusă direct la organul competent de soluţionare, acesta o va transmite organului de inspecţie economico-financiară emitent al dispoziţiei obligatorii atacate, în vederea constituirii dosarului plângerii prealabile, a verificării condiţiilor procedurale, precum şi a întocmirii referatului cu propuneri de soluţionare.
(2) Dosarul plângerii prealabile va cuprinde: plângerea prealabilă în original, care trebuie să poarte semnătura persoanei îndreptăţite, precum şi amprenta ştampilei, în cazul contestatorului persoană juridică, împuternicirea în original sau în copie legalizată, după caz, actul prin care se desemnează administratorul special, administratorul judiciar, lichidatorul, după caz, dispoziţia obligatorie atacată în copie şi anexele acesteia, copii ale documentelor care au legătură cu cauza supusă soluţionării, documentele depuse de contestator şi sesizarea penală în copie, dacă este cazul.
(3) Referatul cu propuneri de soluţionare cuprinde precizări privind îndeplinirea condiţiilor de procedură, menţiuni privind sesizarea organelor de urmărire şi cercetare penală, după caz, precum şi propuneri de soluţionare a plângerii prealabile, având în vedere toate argumentele contestatorului şi documentele în susţinere; în caz contrar dosarul se restituie în vederea completării.
(4) În referat se va menţiona obligatoriu dacă s-a făcut sau nu sesizare penală.
(5) Referatul se aprobă de conducătorul organului de inspecţie economico-financiară emitent al dispoziţiei obligatorii atacate.
(6) În condiţiile în care din actele dosarului cauzei nu se poate verifica respectarea termenului de depunere a plângerii prealabile, iar în urma demersurilor întreprinse nu se poate face dovada datei la care contestatorul a luat cunoştinţă de dispoziţia obligatorie atacată, aceasta va fi considerată depusă în termenul legal. În situaţia depunerii prin poştă a plângerii prealabile, organul emitent al dispoziţiei obligatorii atacat este obligat să anexeze la dosarul plângerii prealabile plicul prin care a fost transmisă plângerea prealabilă.
Art. 38
(1) Plângerea prealabilă poate fi retrasă de contestator până la soluţionarea acesteia. Organul de soluţionare competent va comunica contestatorului decizia prin care se ia act de renunţarea la plângere.
(2) Prin retragerea plângerii prealabile nu se pierde dreptul de a se înainta o nouă plângere prealabilă în interiorul termenului general de depunere a acesteia.
(3) Cererea de retragere trebuie să fie semnată de contestator sau de împuternicit, cu îndeplinirea aceloraşi condiţii de formă prevăzute la formularea şi depunerea plângerii prealabile. Dovada calităţii de împuternicit se face potrivit legii. În cazul în care contestatorul se află în procedura insolvenţei sau în procedura falimentului, cererea de retragere a plângerii prealabile va purta semnătura şi ştampila administratorului judiciar, administratorului interimar sau lichidatorului.
(4) Persoanele fizice vor anexa la cererea de renunţare copia actului de identitate.
Art. 39
(1) Analiza plângerii prealabile se face în raport cu susţinerile părţilor, de dispoziţiile legale invocate de acestea şi de documentele existente la dosarul cauzei. Soluţionarea plângerii prealabile se face în limitele sesizării.
(2) În soluţionarea plângerii prealabile organul de soluţionare competent verifică motivele de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii dispoziţiei obligatorii.
(3) Prin soluţionarea plângerii prealabile nu se poate crea o situaţie mai grea contestatorului decât cea stabilită iniţial.
(4) Contestatorul, intervenienţii sau împuterniciţii acestora pot să depună probe noi în susţinerea cauzei. În această situaţie, organul emitent al dispoziţiei obligatorii atacate se pronunţă şi asupra acestora.
(5) Pentru lămurirea cauzelor, organul de soluţionare competent poate solicita puncte de vedere direcţiilor de specialitate din cadrul aparatului propriu al Ministerului Finanţelor Publice şi al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sau altor instituţii competente să se pronunţe în cauzele respective. Direcţiile de specialitate vor transmite punctele de vedere în termen de cel mult 10 zile de la solicitare.
(6) Organul de soluţionare competent verifică respectarea condiţiilor de procedură şi a celor de fond ale plângerii prealabile.
(7) În soluţionarea plângerii prealabile, condiţiile de procedură pot fi următoarele: respectarea termenului de depunere a plângerilor prealabile, competenţa organului care a încheiat actul contestat, existenţa semnăturii sau a ştampilei de pe plângerea prealabilă.
(8) Condiţiile de fond în procedura de soluţionare a plângerii prealabile pot fi următoarele: lipsa de interes, lipsa calităţii de a contesta, prescripţia, autoritatea de lucru judecat şi imposibilitatea reverificării pentru aceeaşi perioadă şi pentru aceleaşi obligaţii către bugetul general consolidat.
Art. 40
Organul de soluţionare competent care are de soluţionat două sau mai multe plângeri prealabile, formulate de aceeaşi persoană fizică sau juridică împotriva unor acte administrative financiare încheiate de aceleaşi organe de inspecţie economico-financiară vizând aceeaşi categorie de obligaţii sau tipuri diferite, dar care sub aspectul cuantumului se influenţează reciproc, va proceda la conexarea dosarelor, dacă prin aceasta se asigură o mai bună administrare şi valorificare a probelor în rezolvarea cauzei. Prin conexarea dosarelor nu se poate stabili o altă competenţă de soluţionare decât cea care rezultă din contestarea fiecărui act administrativ financiar luat individual.
Art. 41
(1) Pentru soluţionarea plângerii prealabile se emite o decizie.
(2) Decizia de soluţionare a plângerii prealabile se emite în formă scrisă şi va cuprinde: preambulul, considerentele şi dispozitivul.
(3) Preambulul cuprinde: denumirea organului învestit cu soluţionarea, numele sau denumirea contestatorului, sediul social al contestatorului, numărul de înregistrare a plângerii prealabile la organul de inspecţie economico-financiară, obiectul cauzei, precum şi sinteza susţinerilor părţilor.
(4) Considerentele cuprind motivele de fapt şi de drept care au format convingerea organului de soluţionare competent în emiterea deciziei.
(5) Dispozitivul cuprinde soluţia pronunţată, calea de atac, termenul în care aceasta poate fi exercitată şi instanţa competentă.
(6) Decizia se semnează de către conducătorul structurii de soluţionare competente.
(7) Asupra deciziei emise în soluţionarea plângerii prealabile organul de soluţionare competent nu mai poate reveni, cu excepţia situaţiilor privind îndreptarea erorilor materiale, potrivit legii. Decizia este obligatorie pentru organul de inspecţie economico-financiară emitent al dispoziţiei obligatorii atacate.
Art. 42
(1) Prin decizie, plângerea prealabilă va putea fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă.
(2) În cazul admiterii plângerii prealabile se decide, după caz, revocarea totală sau parţială a dispoziţiei obligatorii atacate.
(3) Prin decizie se poate desfiinţa total sau parţial dispoziţia obligatorie atacată, situaţie în care urmează să se încheie o nouă dispoziţie obligatorie care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluţionare.
(4) Plângerea prealabilă poate fi respinsă ca:
a) neîntemeiată, în situaţia în care argumentele de fapt şi de drept prezentate în susţinerea plângerii prealabile nu sunt de natură să modifice cele dispuse prin actul atacat;
b) nemotivată, în situaţia în care contestatorul nu prezintă argumente de fapt şi de drept în susţinerea plângerii prealabile sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse soluţionării;
c) fiind fără obiect, în situaţia în care sumele şi măsurile contestate nu au fost stabilite prin dispoziţia obligatorie atacată sau dacă prin reluarea procedurii administrative, luându-se act de soluţia pronunţată de instanţa penală, se constată că cererea rămâne lipsită de obiect.
(5) În situaţia în care se pronunţă o soluţie de desfiinţare totală sau parţială a actului atacat, în considerentele deciziei se vor prezenta numai motivele care au condus la desfiinţare.
(6) Decizia de desfiinţare este pusă în executare în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, iar noua dispoziţie obligatorie vizează strict aceeaşi perioadă şi acelaşi obiect al plângerii prealabile pentru care s-a emis decizia de desfiinţare.
(7) În cazul admiterii plângerii prealabile şi revocării în parte a dispoziţiei obligatorii, prin actul administrativ financiar întocmit conform considerentelor deciziei de soluţionare nu se pot stabili în sarcina contestatorului sume mai mari decât cele stabilite iniţial, acesta putând fi contestat potrivit legii.
Art. 43
(1) Dacă organul de soluţionare competent constată neîndeplinirea unei condiţii de procedură ori de fond, plângerea prealabilă va fi respinsă fără a se mai proceda la verificarea legalităţii dispoziţiei obligatorii atacate.
(2) Plângerea prealabilă poate fi respinsă ca:
a) nedepusă la termen, în situaţia în care aceasta a fost depusă peste termenul prevăzut de lege;
b) fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, în situaţia în care aceasta este formulată de o persoană fizică sau juridică lipsită de calitate procesuală;
c) fiind depusă de o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu, potrivit legii;
d) lipsită de interes, în situaţia în care contestatorul nu demonstrează că a fost lezat în dreptul sau interesul său legitim;
e) prematur formulată, în situaţia în care măsurile şi/sau sumele contestate nu sunt individualizate prin titlu de creanţă şi în situaţia în care nu au fost emise dispoziţii obligatorii.
(3) Plângerea prealabilă nu poate fi respinsă dacă poartă o denumire greşită.
Art. 44
(1) Decizia privind soluţionarea plângerii prealabile se întocmeşte în 4 exemplare şi se comunică astfel:
a) un exemplar se comunică contestatorului;
b) un exemplar se comunică organului de inspecţie economico-financiară care a întocmit dispoziţia obligatorie atacată;
c) un exemplar rămâne la dosarul plângerii prealabile;
d) un exemplar se păstrează la dosarul deciziilor.
(2) În situaţia în care decizia de soluţionare a plângerii prealabile priveşte creanţe bugetare, organul emitent al actului atacat înaintează o copie a deciziei la organul fiscal competent.
(3) Structura de soluţionare competentă ţine evidenţa deciziilor într-un registru, din care să rezulte identitatea contestatorului, obiectul cauzei, modul de soluţionare şi de comunicare a soluţiei şi calea de atac.
(4) Decizia privind soluţionarea plângerii prealabile se comunică contestatorului în condiţiile art. 29 alin. (2).
Art. 45
Decizia emisă în soluţionarea plângerii prealabile poate fi atacată de către contestator, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.
Art. 46
(1) Erorile materiale din deciziile de soluţionare a contestaţiilor pot fi îndreptate de către organul de soluţionare competent, la iniţiativa acestuia, a organului de inspecţie economico-financiară emitent al actului administrativ financiar contestat, a contestatorului sau a oricărei persoane direct interesate.
(2) În situaţia solicitării de îndreptare a unei erori materiale din decizia de soluţionare a plângerii prealabile de către organul de inspecţie economico-financiară emitent al actului administrativ financiar contestat, contestator sau altă persoană direct interesată, organul de soluţionare a plângerii prealabile poate solicita şi alte documente necesare justificării erorilor.
(3) Decizia de rectificare a deciziei de soluţionare a plângerii prealabile care conţine erori va avea acelaşi număr de înregistrare, la care se adaugă particula „bis“ şi va purta data emiterii efective.
(4) Decizia de rectificare a deciziei de soluţionare a plângerii prealabile care corectează erori materiale va fi comunicată atât organului de inspecţie economico-financiară emitent al actului administrativ financiar contestat, cât şi contestatorului sau altor persoane direct interesate. Comunicarea deciziei de soluţionare a plângerii prealabile care corectează erori materiale se face conform art. 29 alin. (2).
CAPITOLUL V
Dispoziţii speciale privind activităţile de constatare a neregulilor apărute în utilizarea fondurilor europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora
Art. 47
Aparatul de inspecţie economico-financiară reprezintă structura de control care realizează atribuţiile Ministerului Finanţelor Publice de constatare a neregulilor apărute în utilizarea fondurilor europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora şi de stabilire a creanţelor bugetare, în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.
Art. 48
Organele de inspecţie economico-financiară exercită activităţile de constatare a neregulilor apărute în utilizarea fondurilor europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora şi de stabilire a creanţelor bugetare la solicitarea autorităţilor cu competenţe în gestionarea acestor fonduri sau a autorităţii de certificare, după caz.
Art. 49
(1) Organele de inspecţie economico-financiară, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, întocmesc următoarele acte:
a) proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare;
b) nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare;
c) proces-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate.
(2) Modelul, conţinutul şi instrucţiunile de completare a actelor de control sunt prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.
(3) Actele de control prevăzute la alin. (1) se transmit pentru valorificare autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sau autorităţii de certificare, după caz.
Art. 50
(1) Împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011.
(2) Contestaţia administrativă se depune la organul de inspecţie economico-financiară emitent al titlului de creanţă.
(3) Soluţionarea contestaţiei administrative se face conform prevederilor din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 de către structura de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice stabilită prin ordin al ministrului.
CAPITOLUL VI
Dispoziţii finale
Art. 51
Anexele nr. 1–3 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.
Art. 52
În aplicarea prevederilor prezentelor norme, Ministerul Finanţelor Publice va emite ordine în termen de 30 de zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ANEXA Nr. 1
la normele metodologice
AVIZ de inspecţie economico-financiară
– Model –
MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală *
Direcţia Generală ……….
Nr. ………./zz.ll.aa
Denumirea operatorului economic: ……….
Sediul social: localitatea: ………., bd./str. ………. nr. ………., bl. ………., sc. ………., et. ………., ap. ………., judeţul/sectorul ………., cod poştal ……….
Cod de identificare fiscală ……….
Domnului/Doamnei administrator/director general
Vă facem cunoscut că, începând cu data de ………., veţi face obiectul unei inspecţii economico-financiare, având ca obiective:
– obiectivul: ………., pe perioada ……….
– obiectivul: ………., pe perioada ……….
– ……….
Inspecţia economico-financiară se va desfăşura cu respectarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare la operatorii economici şi ale Legii nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici, republicată.
Menţionăm că aveţi posibilitatea de a solicita, o singură dată, amânarea datei de începere a inspecţiei economico-financiare pentru motive justificate, în termen de 5 zile de la primirea avizului de inspecţie economico-financiară.
Vă rugăm să luaţi măsurile necesare pentru a pune la dispoziţia organelor de inspecţie economico-financiară toate documentele financiare, contabile şi fiscale şi alte elemente justificative relevante şi pentru a asigura toate condiţiile necesare bunei desfăşurări a inspecţiei economico-financiare, potrivit prevederilor art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2011.
În măsura în care contabilitatea dumneavoastră este informatizată urmează să asiguraţi ansamblul informaţiilor, datelor şi documentelor arhivate în format electronic, precum şi aplicaţiile informatice cu ajutorul cărora s-au întocmit.
Pe parcursul inspecţiei aveţi dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate şi/sau juridică.
Prezentul aviz de inspecţie economico-financiară a fost emis în baza art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2011.
Conducătorul activităţii de inspecţie economico-financiară,
……….
(funcţia, numele, prenumele, semnătura şi ştampila)
Persoana de contact: ………. Telefon: ……….
Instrucţiuni de completare şi utilizare a formularului „Aviz de inspecţie economico-financiară“
Avizul de inspecţie economico-financiară reprezintă documentul prin care organele de inspecţie economico-financiară înştiinţează operatorul economic în legătură cu inspecţia economico-financiară care urmează să se efectueze la acesta. În avizul de inspecţie economico-financiară se vor nominaliza obiectivele inspecţiei economico-financiare, precum şi perioada supusă controlului pentru fiecare obiectiv.
Se întocmeşte de către organele de inspecţie economico-financiară şi se transmite operatorului economic care urmează a face obiectul unei inspecţii economico-financiare, cu 30 de zile înainte de începerea efectuării acesteia pentru marii contribuabili şi pentru cei care au sedii secundare, şi cu 15 zile înainte pentru ceilalţi operatori economici.
Avizul de inspecţie economico-financiară se întocmeşte de echipa care va efectua inspecţia economico-financiară şi se semnează de către conducătorul activităţii de inspecţie economico-financiară sau de altă persoană împuternicită în acest sens.
Se întocmeşte în două exemplare originale, din care:
– exemplarul 1 se va trimite operatorului economic prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin înmânare directă cu semnătura şi data de primire pe exemplarul 2 sau prin alte mijloace de comunicare, precum fax sau e-mail, dacă acestea permit certificarea primirii documentului;
– exemplarul 2 va fi reţinut de echipa de inspecţie economico-financiară care va efectua controlul şi va fi anexat la raportul de inspecţie economico-financiară. Acest exemplar va fi avizat de şeful de serviciu coordonator.
Caracteristicile de editare, modul de difuzare, de utilizare şi păstrare a formularului „Aviz de inspecţie economico-financiară“
1. Denumire: Aviz de inspecţie economico-financiară;
2. Format: A4/t1;
3. Se editează cu ajutorul tehnicii de calcul, pe o singură faţă;
4. Se utilizează de către organele de inspecţie economico-financiară pentru înştiinţarea operatorului economic de începerea inspecţiei economico-financiare;
5. Circulă:
– exemplarul 1 la operatorul economic;
– exemplarul 2 la organul de inspecţie economico-financiară care va efectua inspecţia economico-financiară.
ANEXA Nr. 2
la normele metodologice
– Model –
LEGITIMAŢIE de inspecţie economico-financiară *)
Instrucţiuni de completare şi utilizare a „Legitimaţiei de inspecţie economico-financiară“
Legitimaţia de inspecţie economico-financiară atestă împuternicirea specială a titularului în faţa operatorului economic, ce implică exerciţiul autorităţii de stat, acordată pe timpul îndeplinirii atribuţiilor ce îi revin, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare.
Legitimaţia de inspecţie economico-financiară este valabilă numai însoţită de ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de inspecţie economico-financiară.
Legitimaţia de inspecţie economico-financiară are regim special, este nominală şi se distribuie de către Ministerul Finanţelor Publice.
Eliberarea legitimaţiei de inspecţie economico-financiară se face de către conducătorul organului de inspecţie economico-financiară, pentru persoanele din subordine, pe baza unei evidenţe nominale, în care se vor menţiona numărul legitimaţiei de inspecţie economico-financiară, numele şi prenumele, codul numeric personal, funcţia titularului legitimaţiei, instituţia, data eliberării, data anulării şi semnătura.
Pierderea sau furtul legitimaţiei de inspecţie economico-financiară se publică în presă şi se anunţă direcţiei emitente, în termen de 48 de ore.
Caracteristicile de editare, modul de difuzare, de utilizare şi păstrare a „Legitimaţiei de inspecţie economico-financiară“
1. Denumire: Legitimaţie de inspecţie economico-financiară
2. Format:
a) dimensiuni: 90 mm/70 mm;
b) carton grosime 1 mm;
c) culori: roşu, galben, albastru sidefat (BT 32), negru, alb.
3. Ambalare individuală în portmoneu de piele, dimensiune 115 mm/90 mm.
4. Caracteristici de editare: se tipăreşte pe o singură faţă şi se compune din fila 1 şi fila 2.
5. Se difuzează: gratuit.
6. Se utilizează: de către organele de inspecţie economico-financiară la începerea inspecţiei prin prezentarea acesteia operatorului economic.
7. Se eliberează: într-un exemplar, de Ministerul Finanţelor Publice.
8. Se avizează: prin aplicarea ştampilei emitentului şi semnarea de către conducătorul activităţii de inspecţie economico-financiară, pentru anul calendaristic în curs.
ANEXA Nr. 3
la normele metodologice
ORDIN DE SERVICIU
Nr. ……….
– Model –
MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală *
Direcţia Generală ……….
Domnul/Doamna ………., având funcţia de ………. în cadrul Ministerului Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală * – Direcţia generală ………. sunt delegaţi pentru efectuarea unei inspecţii economico-financiare la operatorul economic ………., care are sediul social în localitatea ………. bd./str. ………. nr. ………., bl. ………., sc. ………., et. ………., ap. ………., judeţ/sector ………., cod poştal ……….
Cod identificare fiscală ……….
Obiectivele inspecţiei economico-financiare sunt: ……….
– obiectivul: ………., pe perioada ……….
– obiectivul: ………., pe perioada ……….
– ……….
Data începerii inspecţiei economico-financiare: ……….
Se legitimează cu legitimaţiile de inspecţie economico-financiară nr.: ……….
Conducătorul activităţii de inspecţie economico-financiară,
……….
(funcţia, numele, prenumele, semnătura şi ştampila)
Data ……….
Instrucţiuni de completare şi utilizare a formularului „Ordin de serviciu“
Reprezintă documentul prin care organele de inspecţie economico-financiară sunt împuternicite să efectueze inspecţia economico-financiară la operatorul economic nominalizat.
Ordinul de serviciu se întocmeşte de echipa care va efectua inspecţia economico-financiară şi se semnează de către conducătorul activităţii de inspecţie economico-financiară sau de altă persoană împuternicită în acest sens.
Se întocmeşte într-un exemplar pentru echipa de inspecţie economico-financiară şi se anexează la raportul de inspecţie economico-financiară, procesul-verbal pentru sesizarea organelor de urmărire penală, raportul intermediar, nota de constatare şi raportul de urmărire a îndeplinirii măsurilor dispuse, după caz.
Caracteristicile de editare, modul de difuzare, de utilizare şi păstrare a formularului „Ordin de serviciu“
1. Denumire: Ordin de serviciu
2. Format: A4/t1
3. Se editează cu ajutorul tehnicii de calcul, pe o singura faţă.
4. Se utilizează: de către organele de inspecţie economico-financiară pentru nominalizarea:
– persoanelor care vor efectua inspecţia economico-financiară;
– operatorului economic supus inspecţiei economico-financiare;
– datei de începere a inspecţiei economico-financiare;
– obiectivelor inspecţiei economico-financiare.
5. Se întocmeşte: într-un exemplar, de către organul de inspecţie economico-financiară.
6. Circulă: numai la organele de inspecţie economico-financiară.
* Se completează de către organele de inspecţie economico-financiară din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti.
*) Modelul legitimaţiei este reprodus în facsimil.