Art. 974 C.civ., Legea nr. 85/2006
Potrivit dispoziţiilor art. 974 C.civ., creditorii unui debitor pot exercita toate drepturile şi acţiunile acestuia, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale, acţiunea oblică fiind un mijloc de protecţie a drepturilor creditorilor în cazul în care debitorul este pe cale de a deveni insolvabil sau de a-şi agrava insolvabilitatea.
Creditorul care şi-a înregistrat creanţa în tabelul definitiv al creditorilor, urmărind protejarea unui drept propriu, nu-şi pierde calitatea procesuală activă în alte proceduri judiciare care implică patrimoniul aceluiaşi debitor.
Astfel fiind, prin exercitarea acţiunii oblice, creditorul valorifică un drept al debitorului, care se întoarce în patrimoniul acestuia, profitând tuturor creditorilor, hotărârea judecătorească de admitere a unei asemenea acţiuni fiind opozabilă şi celorlalţi creditori, ceea ce înseamnă că această acţiune este compatibilă cu procedura insolvenţei.
Secţia comercială, Decizia nr. 549 din 8 februarie 2011
Reclamanta Banca I.R. SpA Italia, Treviso, Sucursala Bucureşti, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei SC A.R.A. Vienna Insurance Group SA să plătească către pârâta SC M.P. SRL, aflată în procedura insolvenţei, sumele de 534.000 lei credit restant şi 563.177 lei penalităţi de întârziere, calculate până la data formulării acţiunii.
Prin sentinţa comercială cu nr. 570/C/2010 pronunţată de Tribunalul Braşov, Secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Banca I.R. SpA Italia Treviso şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanta Banca I.R. Spa Italia, Treviso, Sucursala Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtele SC A.R.A. Vienna Insurance Group SA Braşov şi SC M.P. SRL Braşov, având ca obiect acţiune oblică.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, în esenţă, că reclamanta a formulat o acţiune oblică întemeiată pe dispoziţiile art. 974 C.civ.
Pârâta SC M.P. SRL se află în procedura insolvenţei prevăzută de Legea nr. 85/2006, fiind numit lichidator judiciar I.C., prin sentinţa civilă nr. 367/sind/2009 a Tribunalului Braşov, iar reclamanta Banca I.R. SpA Italia Treviso Sucursala Bucureşti este creditorul pârâtei SC M.P. SRL, fiind înscrisă în Tabelul definitiv al creanţelor din dosarul nr. xx/62/2009 al Tribunalului Braşov în care s-a deschis procedura insolvenţei împotriva pârâtei SC M.P. SRL.
În aceste condiţii dreptul la formularea de acţiuni în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitoarei SC M.P. SRL îl are doar lichidatorul judiciar potrivit art. 25 lit. g) din Legea nr. 85/2006, dispoziţiile acestui act normativ fiind speciale şi derogând de la dispoziţiile Codului civil care sunt dispoziţii generale, creditorii debitoarei SC M.P. SRL nemaiputând formula deci acţiuni oblice potrivit art. 974 C.civ.
Împotriva sentinţei reclamanta a declarat apel, arătând că greşit prima instanţa a soluţionat cauza pe excepţie, considerând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 25 lit. g) din Legea nr. 85/2006, în argumentarea căreia reclamanta a susţinut că atâta timp cât lichidatorul este înlocuitorul în drepturi şi obligaţii a fostului administrator al societăţii falite, nimic nu îi împiedică pe creditori de a opune societăţii aceleaşi drepturi şi obligaţii societăţii respective. Acţiunile promovate de către creditori împotriva terţilor în vederea recuperării creanţelor deţinute de către debitoarea falită sunt acţiuni de un real folos cu atât mai mult cu cât sumele recuperate nu sunt încasate de creditorii iniţiali, ci se fac venit la masa credală.
Prin decizia nr. 70/Ap/2010 a Curţii de Apel Braşov, Secţia comercială, s-a admis apelul reclamantei declarat împotriva sentinţei atacate, pe care a desfiinţat-o şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanta are calitatea de creditoare a societăţii debitoare SC M.P. SRL Braşov, deţinând o creanţă împotriva acesteia din urmă.
Întrucât împotriva debitoarei s-a deschis procedura insolvenţei, apelanta-reclamantă s-a înscris cu creanţa sus-menţionată la masa credală a debitoarei; având în vedere că această creditoare a înţeles să promoveze şi acţiunea oblică ce a făcut obiectul cauzei deduse judecăţii în faţa primei instanţe, nu este exclusă aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. 974 C.civ. şi nu are drept consecinţă incidenţa – ca normă specială – a textului art. 25 lit. g) din Legea nr. 85/2006, cum eronat a apreciat judecătorul fondului, întrucât scopul acţiunii oblice urmărit de către apelanta-reclamantă a fost acela al recuperării sumelor sus-menţionate de la societatea de asigurare (pârâta în speţă, debitoare a unei obligaţii de dezdăunare a societăţii asigurate, asumate prin contractul de asigurare facultativă), cu consecinţa includerii acestor sume în masa credală a debitoarei SC M.P. SRL Braşov.
Reclamanta nu a urmărit, aşadar, valorificarea unui drept propriu, ci valorificarea unui drept al societăţii debitoare pe care aceasta din urmă nu şi l-a mai susţinut (acţiunea în pretenţii formulată de aceasta din urmă împotriva asigurătorului SC A.R.A. Vienna Insurance Group SA Bucureşti fiind anulată, ca netimbrată).
Faptul că aceeaşi reclamantă a înţeles să se înscrie la masa credală a debitoarei în cadrul dosarului de insolvenţă având nr. xx/62/2009 aflat pe rolul Tribunalului Braşov nu are relevanţă în speţă, întrucât, în această din urmă situaţie, creditoarea îşi valorifică un drept propriu consacrat de dispoziţiile art. 3 pct. 7 din Legea nr. 85/2006. Or, procedura insolvenţei este una concursuală, colectivă şi egalitară, astfel încât problema unui tratament juridic diferenţiat pentru unul sau mai mulţi creditori nu se poate pune.
Pe de altă parte, lichidatorul judiciar – I.C. – desemnat pentru a conduce activitatea debitoarei şi pentru a exercita atribuţiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006 şi-a însuşit cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta Banca I.R. SpA Italia Treviso, Sucursala Bucureşti. O astfel de poziţie procesuală semnifică în fapt achiesarea lichidatorului judiciar la acţiunea formulată de reclamantă.
Aşa fiind, în mod greşit prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, sens în care, în temeiul art. 297 alin. (1) teza I C.proc.civ., apelul a fost admis, sentinţa tribunalului desfiinţată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, pârâta SC A.R.A. Vienna Insurance Group SA, Sucursala Braşov, a declarat recurs în baza art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
În dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat, recurenta a susţinut că au fost încălcate normele de procedură privind competenţa funcţională a tribunalului, lipsa de temei legal, aplicarea greşită a legii, în argumentarea căruia a arătat că s-a reţinut că banca şi-ar fi exercitat un drept propriu, în opinia sa, reclamanta neputând să uzeze de două proceduri civile pentru acelaşi drept de creanţă, acţiunea oblică şi acţiunea în pretenţii. Astfel, în momentul înregistrării creanţei bancare în tabelul definitiv al creditorilor, reclamanta şi-a pierdut calitatea sa procesuală activă în alte proceduri judiciare care implică patrimoniul aceluiaşi debitor, iar banca şi-a manifestat opţiunea pe legea specială prin înscrierea la masa credală în dosarul de faliment. În continuare, recurenta a susţinut că lichidatorul judiciar al societăţii debitoare nu a aderat la calea de atac a apelului, nefiind la dosar nicio manifestare scrisă în acest sens; a mai arătat că normele de competenţă prevăzute de procedura insolvenţei sunt de imediată aplicare, astfel că potrivit art. 8 din legea insolvenţei sunt de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul debitorului. În consecinţă, recurenta a susţinut că în cauză a fost încălcată competenţa funcţională a tribunalului, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C.proc.civ.. Pe fondul recursului, recurenta a susţinut că în mod greşit a apreciat că acţiunea oblică şi acţiunea în cadrul procedurii de insolvenţă au aceeaşi finalitate în ceea ce priveşte aducerea creanţei în patrimoniul debitoarei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 974 C.civ., creditorii unui debitor pot exercita toate drepturile şi acţiunile acestuia, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale.
Ipoteza avută în vedere de această dispoziţie legală este aceea în care un debitor neglijează sau refuză exercitarea drepturilor sale împotriva altuia sau a altora şi compromite astfel dreptul de gaj general al creditorilor săi. Aşadar, acţiunea oblică este un mijloc de protecţie a drepturilor creditorilor în cazul în care debitorul este pe cale de a deveni insolvabil sau de a-şi agrava insolvabilitatea.
Creditorul nu dobândeşte un drept propriu, efectele acţiunii producându-se în patrimoniul debitorului. Rezultatul obţinut profită tuturor creditorilor debitorului neglijent, această acţiune fiind individuală prin exerciţiu şi colectivă prin efecte. Pe cale de consecinţă, hotărârea judecătorească de admitere a unei asemenea acţiuni este opozabilă şi celorlalţi creditori, ceea ce înseamnă că această acţiune este compatibilă cu procedura insolvenţei, pregătind, practic, executarea silită asupra patrimoniului debitorului.
Prin înregistrarea creanţei sale în tabelul creditorilor, reclamanta şi-a protejat un drept propriu, pe când exercitând acţiunea oblică, reclamanta valorifică un drept al debitorului, care se întoarce în patrimoniul acestuia, profitând tuturor creditorilor. Aşadar, sunt lipsite de temei legal susţinerile recurentei potrivit cărora reclamanta şi-a pierdut calitatea sa procesuală activă în alte proceduri judiciare care implică patrimoniul aceluiaşi debitor în momentul înregistrării creanţei bancare în tabelul definitiv al creditorilor.
Debitorul trebuie, într-adevăr, să fie inactiv ca o condiţie de exercitare a acestei acţiuni. Or, în măsura în care debitorul acţionează el însuşi, prin lichidator în cazul de faţă, chiar cu întârziere, creditorul îşi poate pierde dreptul de a se substitui în exercitarea dreptului sau acţiunii acestuia. În cazul în care debitorul preia iniţiativa demersurilor făcute în justiţie de către creditor, urmează ca instanţa în faţa căreia a intervenit lichidatorul judiciar să procedeze la clarificarea cadrului procesual, respectiv să reanalizeze calitatea părţilor în raport de noua situaţie şi de înscrierea creditorului la masa credală. De altfel, aşa cum s-a reţinut chiar în considerentele deciziei atacate, lichidatorul judiciar – I.C. – desemnat pentru a conduce activitatea debitoarei şi pentru a exercita atribuţiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006 şi-a însuşit cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta Banca I.R. SpA Italia Treviso, Sucursala Bucureşti.
Aşa fiind, găsind nefondate motivele de recurs invocate de recurentă şi circumscrise dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Înalta Curte a respins recursul, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ.