In MO 20/2012 a fost publicata Decizia 26/2011 prin care ICCJ a admis recursurile in interesul legii formulate de Procurorul General al Romaniei si Colegiul de conducere al Curtii de Apel lasi privind cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copilului in cazul sarcinii multiple, pentru intervalul anterior aparitiei Legii 239/2009.

Colegiul de conducere al Curţii de Apel Iaşi a sesizat înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a se pronunţa cu privire la chestiunea de drept care a fost soluţionată diferit în cadrul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a acestei instanţe privind stabilirea cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului în cazul sarcinii multiple, pentru intervalul anterior apariţiei Legii 239/2009, care a prevăzut expres acordarea unei indemnizaţii de 600 lei lunar începând cu al doilea copil şi următorii.

Ca urmare a sesizării Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Iaşi, transmisă ICCJ, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a verificat jurisprudenţa la nivelul întregii ţări. Examenul jurisprudenţial a relevat că în soluţionarea cauzelor având ca obiect stabilirea indemnizaţiei pentru creşterea celui de-al doilea sau a următorilor copii născuţi din sarcini multiple, practica judiciară este neunitară, identificându-se mai multe orientări.

Soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti

Unele instanţe de judecată au apreciat că indemnizaţia pentru al doilea şi următorii copii născuţi din sarcină multiplă, anterior intrării în vigoare a Legii 239/2009, este de 600 de lei pentru fiecare copil, începând cu cel de-al doilea, pe durata concediului pentru creşterea copilului de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani.

În argumentarea acestei opinii s-a reţinut că scopul declarat de legiuitor la adoptarea OUG 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului îl reprezintă necesitatea îmbunătăţirii echilibrului social-economic al familiei prin susţinerea acesteia în vederea creşterii copilului.

S-a considerat că prin acordarea unei singure indemnizaţii, indiferent de numărul de copii rezultaţi dintr-o singuri naştere, se creează o discriminare nejustificată între copiii născuţi şi copiii adoptaţi sau aflaţi în una dintre celelalte situaţii prevăzute de art. 5 alin. (2) din OUG 148/2005 (daţi în plasament ori sub tutelă).

În acest sens, au fost reţinute şi considerentele care au stat la baza soluţiilor instanţelor de contencios administrativ date asupra excepţiilor de nelegalitate privind dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor HG 1825/2005 şi ale art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aprobate prin HG 1025/2006, în sensul că, definind „naşterea” ca aducerea pe lume a unuia sau mal multor copii vil, normele metodologice completează în mod nelegal actul normativ de o forţă juridică superioară, respectiv ordonanţa de urgenţă în aplicarea căreia au fost adoptate.

Astfel, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 şi 6 din ordonanţă (în forma anterioară Legii 239/2009), indemnizaţiile se acordă în considerarea fiecăruia dintre copiii născuţi din sarcini gemelare sau multiple, fiind vorba despre un drept care se raportează la interesul superior al copiilor, iar nu la contribuţia de asigurări sociale a părinţilor.

Alte instanţe de judecată au considerat că nu se poate acorda o altă indemnizaţie pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină multiplă, începând cu cel de-al doilea, întrucât, din analiza în ansamblu a OUG 148/2005, rezultă că scopul adoptării acesteia a fost de a susţine familia în vederea creşterii copilului, indemnizaţia nefiind un drept al copilului, ci al părintelui, suplinindu-se astfel veniturile pe care părintele nu le mai poate realiza din exercitarea unei profesii, pe durata concediului pentru creşterea copilului.

În argumentarea acestei soluţii s-au invocat dispoziţiile art. 1, 5 şi 8 din OUG 148/2005 şi s-a reţinut, în esenţă, că singurul drept înscris în favoarea copilului este alocaţia reglementată de art. 4 din OUG 148/2005, alocaţie care se acordă pentru flecare copil, astfel încât, în situaţia sarcinilor multiple, fiecărui copil i se cuvine o alocaţie, în cuantumul prevăzut de acest articol.

Prin urmare, aceste instanţe au apreciat că indemnizaţia prevăzută de art. 1 din OUG 148/2005 se acordă raportat la naştere, iar nu la numărul de copii rezultaţi din aceasta.

De asemenea, s-a conturat şi orientarea conform căreia indemnizaţia pentru creşterea tuturor copiilor născuţi din sarcini gemelare este în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei fiecare, până Ia data intrării în vigoare a Legii 239/2009 şi de 600 lei după acest moment, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de sarcină.

În argumentarea acestei opinii s-a reţinut că, deşi este adevărat că art. 4 din OUG 148/2005 prevede că indemnizaţia este un drept cuvenit persoanelor beneficiare ale concediului şi nu un drept cuvenit copilului sau copiilor, iar din interpretarea restrictivă a acestui text ar rezulta că indemnizaţia este unică, indiferent de numărul de copii născuţi la o singură naştere, şi reprezintă un drept cuvenit celui aflat în concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, totuşi, faţă de scopul reglementării, astfel cum acesta este exprimat în preambulul ordonanţei de urgenţă, se constată că indemnizaţia a fost prevăzută pentru susţinerea familiei, în vederea creşterii copilului.

Ca atare, fiind un drept cuvenit copilului, creşterea a 2 copii implică drepturi pentru flecare dintre aceştia. În forma modificată prin Legea 239/2009, la art. 2 se prevede faptul că, începând cu al doilea copil provenit dintr-o sarcină gemelară sau multiplă, se adaugă la indemnizaţia deja stabilită la art. 1 suma de 600 lei. Astfel, până la data de 18 iunie 2009, cu respectarea principiului neretroactivităţii legii civile consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, s-a considerat că partea trebuie să beneficieze, în plus faţă de indemnizaţia de 85% din media veniturilor obţinute pe ultimele 12 luni anterioare naşterii, de încă o indemnizaţie în acelaşi cuantum şi pentru cel de-al doilea copil, urmând ca de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 239/2009 să fie acordate indemnizaţii plafonate la suma de 600 lei, având în vedere că legiuitorul a prevăzut acest cuantum, în mod expres, pentru cel de-al doilea copil şi următorii, născuţi dintr-o sarcină multiplă.

Procurorul General a apreciat prima orientare jurisprudenţială ca fiind în acord cu litera şi spiritul legii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile în interesul legii formulate de Procurorul General şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Iaşi, stabilind că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 6 alin. (1) din OUG148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, cu modificările şi completările ulterioare, până la intrarea în vigoare a Legii 239/2009 pentru modificarea art. 2 din OUG 148/2005, indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului prevăzută de art. 1 alin. (1) din ordonanţă se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, în cuantum de: 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006 – 31 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2008; 600 lei sau, opţional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009 – 17 iunie 2009.