In MO 837/2011 a fost publicata Legea 211/2011 privind regimul deseurilor care prevede sanctiuni cu amenda de la 5.000 lei la 15.000 lei pentru neindeplinirea obligatiilor si responsabilitatilor ce le revin autoritatilor administratiei publice locale de a colecta diferentiat, incepand cu anul 2012, cel putin deseuri precum hartia, metalul, plasticul si sticla.
Noua lege prevede că ierarhia deşeurilor se aplică în funcţie de ordinea priorităţilor în cadrul legislaţiei şi al politicii în materie de prevenire a generării şi de gestionare a deşeurilor, după cum urmează: a) prevenirea; b) pregătirea pentru reutilizare; c) reciclarea; d) alte operaţiuni de valorificare, de exemplu valorificarea energetică; e) eliminarea.
Aplicarea ierarhiei deşeurilor are ca scop încurajarea acţiunii în materie de prevenire a generării şi gestionării eficiente şi eficace a deşeurilor, astfel încât să se reducă efectele negative ale acestora asupra mediului.
Lista deşeurilor este obligatorie pentru a determina dacă un deşeu trebuie considerat deşeu periculos. Includerea unui obiect sau a unei substanţe pe listă nu înseamnă că respectivul obiect ori respectiva substanţă se consideră ca fiind deşeu în orice împrejurare.
O substanţă sau un obiect este considerat deşeu numai în cazul în care corespunde următoarei definiţii: orice substanţă sau obiect pe care deţinătorul îl aruncă ori are intenţia sau obligaţia să îl arunce.
Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice sunt obligaţi să efectueze şi să deţină o caracterizare a deşeurilor periculoase generate din propria activitate şi a deşeurilor care pot fi considerate periculoase din cauza originii sau compoziţiei, în scopul determinării posibilităţilor de amestecare, a metodelor de tratare şi eliminare a acestora.
Producătorii şi deţinătorii de deşeuri autorităţi publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională sunt obligaţi să încadreze în codurile prevăzute în anexa nr. 2 la HG 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, cu completările ulterioare, fiecare tip de deşeu generat de propria activitate, pe baza reglementărilor specifice pentru gestionarea deşeurilor.
Pe baza originii, testelor, buletinelor de analiză şi a altor documente relevante puse la dispoziţie de producătorii şi deţinătorii de deşeuri, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului consideră că un deşeu este periculos chiar dacă acesta nu figurează ca atare pe lista deşeurilor dacă acesta prezintă una sau mai multe dintre proprietăţile prevăzute în anexa nr. 4. Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului notifică Comisiei Europene, cu celeritate, deşeurile considerate ca fiind periculoase şi care nu figurează ca atare pe lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1) şi le consemnează în raportul prevăzut la art. 48 alin. (3), furnizând Comisiei Europene toate informaţiile relevante.
În categoria deşeurilor periculoase se regăsesc:
– reziduuri de substanţe refolosite ca solvenţi;
– uleiuri minerale şi substanţe uleioase;
– cerneluri, coloranţi, pigmenţi, vopsele, grunduri, lacuri;
– răşini, latex, plastifianţi, cleiuri/adezivi;
– acumulatori, baterii sau alte tipuri de celule electrice.
Noua lege instituie răspunderea extinsă a producătorului. Astfel, în vederea prevenirii, reutilizării, reciclării şi a altor tipuri de valorificare a deşeurilor, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului promovează sau, după caz, propune măsuri cu caracter legislativ ori nelegislativ prin care producătorul produsului, persoana fizică autorizată sau persoana juridică ce, cu titlu profesional, proiectează, produce, prelucrează, tratează, vinde ori importă produse este supus unui regim de răspundere extinsă a producătorului.
În vederea aplicării răspunderii extinse a producătorului se iau în considerare fezabilitatea tehnică şi viabilitatea economică, efectele globale asupra mediului şi sănătăţii populaţiei, precum şi impactul social, cu respectarea necesităţii de a asigura buna funcţionare a pieţei interne.
Legea 211/2011 instituie, de asemenea, obligaţia valorificării deşeurilor de către producători şi deţinătorii de asemenea materiale, iar pentru asigurarea unui grad înalt de valorificare, producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri sunt obligaţi să colecteze separat cel puţin următoarele categorii de deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlă. Operatorii economici care asigură colectarea şi transportul deşeurilor prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a asigura colectarea separată a deşeurilor prevăzute la alin. (1) şi de a nu amesteca aceste deşeuri.
Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia ca începând cu anul 2012 să asigure colectarea separată pentru cel puţin următoarele tipuri de deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlă.
Producătorii de deşeuri şi autorităţile administraţiei publice locale au următoarele îndatoriri:
a) să atingă, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare şi reciclare de minimum 50% din masa totală a cantităţilor de deşeuri, cum ar fi hârtie, metal, plastic şi sticlă provenind din deşeurile menajere şi, după caz, provenind din alte surse, în măsura în care aceste fluxuri de deşeuri sunt similare deşeurilor care provin din deşeurile menajere;
b) să atingă, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare materială, inclusiv operaţiuni de umplere rambleiere care utilizează deşeuri pentru a înlocui alte materiale, de minimum 70% din masa cantităţilor de deşeuri nepericuloase provenite din activităţi de construcţie şi demolări, cu excepţia materialelor geologice naturale definite la categoria 17 05 04 din HG 856/2002, cu completările ulterioare.
Legea mai prevede şi că gestionarea deşeurilor trebuie să se realizeze fără a pune în pericol sănătatea umană şi fără a dăuna mediului, în special:
a) fără a genera riscuri pentru aer, apă, sol, faună sau floră;
b) fără a crea disconfort din cauza zgomotului sau a mirosurilor;
c) fără a afecta negativ peisajul sau zonele de interes special.
În conformitate cu principiul „poluatorul plăteşte”, costurile operaţiunilor de gestionare a deşeurilor se suportă de către producătorul de deşeuri sau, după caz, de deţinătorul actual ori anterior al deşeurilor. La propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, prin actul normativ care reglementează categoria de deşeuri se stabilesc cazurile în care costurile gestionării deşeurilor urmează să fie suportate în întregime sau parţial de către producătorul produsului din care derivă deşeul respectiv şi eventuala participare a distribuitorilor unui asemenea produs la aceste costuri. În cazul deşeurilor abandonate şi în cazul în care producătorul/ deţinătorul de deşeuri este necunoscut, cheltuielile legate de curăţarea şi refacerea mediului, precum şi cele de transport, valorificare, recuperare/ reciclare, eliminare sunt suportate de către autoritatea administraţiei publice locale. După identificarea producătorului/ deţinătorului de deşeuri, acesta este obligat să suporte cheltuielile.
Pentru îndeplinirea obiectivelor legii se elaborează planuri de gestionare a deşeurilor la nivel naţional, regional, judeţean, inclusiv al municipiului Bucureşti. Planul naţional de gestionare a deşeurilor se elaborează de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi acoperă întregul teritoriu geografic al României. Acesta se aprobă prin hotărâre a Guvernului şi se notifică Comisiei Europene.
Legea 211/2011 instituie şi o serie de sancţiuni atât pentru persoanele fizice, dar şi pentru producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice. Nici autorităţile publice locale nu sunt excluse de la sancţionare, prevăzându-se că acestea vor fi sancţionate cu amenda de la 5.000 lei la 15.000 lei pentru neîndeplinirea obligaţiilor şi responsabilităţilor ce le revin de a colecta diferenţiat, începând cu anul 2012, cel puţin deşeuri precum hârtia, metalul, plasticul şi sticla.
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se realizează de către Garda Naţională de Mediu, precum şi de către autorităţile locale.