Publicata in M. Of. 335/2011, Legea 65/2011 modifica Legea 55/2006 privind siguranta feroviara la articolele: ARTICOLUL 2 , ARTICOLUL 3 , ARTICOLUL 4 , ARTICOLUL 6 , ARTICOLUL 10 , ARTICOLUL 14 , ARTICOLUL 16 , ARTICOLUL 18. Modificarile intra in vigoare la 19.05.2011
Va prezentam articolele care au suferit modificari in Legea 55/2006, in forma consolidata/actualizata a acestora, asa cum pot fi vizualizate in Biblioteca Legislativa online Legalis 2.0
” Legea 55/2006 …. ARTICOLUL 2
Domeniu de aplicare
(1) Prezenta lege se aplică sistemului feroviar din România, care poate fi subdivizat în subsisteme pentru domenii de natură structurală şi funcţională. Aceasta acoperă cerinţele de siguranţă pentru sistem ca întreg, inclusiv administrarea sigură a infrastructurii şi a traficului feroviar, precum şi interacţiunea dintre operatorii de transport feroviar şi administratorii de infrastructură.
(2) Prezenta lege nu se aplică:
a) metrourilor, tramvaielor şi altor sisteme feroviare urbane;
b) reţelelor care funcţional sunt separate de restul sistemului feroviar şi care sunt destinate numai exploatării unor servicii de călători locale, urbane sau suburbane, precum şi operatorilor de transport feroviar care funcţionează exclusiv pe aceste reţele;
c) infrastructurii feroviare private, care este utilizată numai de proprietarul infrastructurii pentru propriile sale operaţiuni de transport de mărfuri.
d) vehiculelor de patrimoniu care operează pe reţelele naţionale, cu condiţia să respecte normele şi reglementările naţionale în materie de siguranţă, în vederea asigurării unei circulaţii sigure a unor astfel de vehicule;
e) căilor ferate cu caracter de patrimoniu, de muzeu sau turistic, care operează pe reţele proprii, inclusiv atelierele, vehiculele şi personalului acestora.
(3) Controlul privind siguranţa circulaţiei pentru reţelele de transport, prevăzute la alin. (2), se asigură de Autoritatea Feroviară Română – AFER, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 95/1998 privind înfiinţarea unor instituţii publice în subordinea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 3/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Reglementarea activităţilor privind siguranţa, desfăşurate pe reţelele de transport feroviar prevăzute la alin. (2), se face prin ordin al ministrului transporturilor şi infrastructurii.
modificat de
LEGE Nr. 65/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2006 privind siguranţa feroviară publicata in
M.Of. nr. 335 din 16.05.2011
„Legea 55/2006 … ARTICOLUL 3
Definiţii
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) sistem feroviar – totalitatea subsistemelor pentru zone structurale şi operaţionale, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar convenţional din România cu sistemul de transport feroviar convenţional transeuropean şi în Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar de mare viteză, precum şi gestionarea şi exploatarea sistemului ca întreg;
b) administratorul infrastructurii – orice organism sau orice agent economic care are ca obiect principal de activitate administrarea şi întreţinerea infrastructurii feroviare, prevăzut la art. i alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, incluzând şi administrarea sistemelor de conducere a circulaţiei, de control şi de siguranţă a infrastructurii. Funcţiile administratorului de infrastructură de pe o reţea sau o parte a unei reţele pot fi alocate, în conformitate cu reglementările în vigoare, mai multor organisme sau agenţi economici;
c) operator de transport feroviar – orice agent economic cu capital de stat sau privat, prevăzut la art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 89/2003 privind alocarea capacităţilor de infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare şi certificarea în materie de siguranţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 8/2004, a cărui activitate principală constă în efectuarea de prestaţii de transport de marfă şi/sau de călători pe calea ferată, tracţiunea fiind asigurată în mod obligatoriu de acest agent economic. Acest termen include, de asemenea, şi agenţii economici care asigură numai tracţiunea;
d) specificaţie tehnică pentru interoperabilitate, denumită în continuare S.T.I. – specificaţia care se referă la un subsistem sau parte a unui subsistem, cu scopul de a satisface cerinţele esenţiale şi de a asigura interoperabilitatea la nivelul sistemelor de transport feroviar transeuropean de mare viteză şi convenţional, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 şi în Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003;
e) obiective de siguranţă comune, denumite în continuare O.S.C. – nivelurile de siguranţă care trebuie cel puţin atinse de diferite părţi ale sistemului feroviar, cum ar fi sistemul feroviar convenţional, sistemul feroviar de mare viteză, tunelurile feroviare lungi sau liniile utilizate exclusiv pentru transportul de mărfuri, precum şi de sistem ca întreg, exprimate în criterii de acceptare a riscurilor;
f) metode de siguranţă comune, denumite în continuare M.S.C. – metodele ce trebuie elaborate pentru descrierea modului de evaluare a nivelurilor de siguranţă, realizării obiectivelor de siguranţă şi a conformităţii cu alte cerinţe de siguranţă;
g) autoritate de siguranţă – organismul naţional răspunzător de sarcinile referitoare la siguranţa feroviară în conformitate cu prezenta lege sau orice organism binaţional căruia România şi un stat membru al Uniunii Europene i-au încredinţat aceste sarcini pentru a asigura un regim de siguranţă unificat pentru infrastructurile specializate transfrontaliere;
h) norme naţionale de siguranţă – toate normele cuprinzând cerinţe de siguranţă feroviară impuse la nivel naţional în România şi aplicabile la mai mult de un operator de transport feroviar, indiferent de organismul emitent;
i) sistem de management al siguranţei – organizarea şi aranjamentele stabilite de un administrator de infrastructură sau de un operator de transport feroviar pentru a asigura administrarea sigură a operaţiunilor sale;
j) investigator principal – o persoană responsabilă de organizarea, conducerea şi controlul desfăşurării unei investigaţii;
k) investigator – persoana care desfăşoară activitatea de investigare;
l) accident – un eveniment neprevăzut, nedorit sau neintenţionat ori un lanţ specific de asemenea evenimente, care are consecinţe dăunătoare. Accidentele se împart în următoarele categorii distincte: coliziuni, deraieri, accidente la treceri de nivel, accidentări ale persoanelor produse de materialul rulant în mişcare, incendii şi altele;
m) accident grav – orice coliziune sau deraiere de trenuri, ducând la decesul a cel puţin o persoană sau la vătămarea gravă a 5 sau mai multe persoane ori producând pagube importante ale materialului rulant, infrastructurii sau mediului şi orice alt accident similar cu un impact evident asupra reglementării siguranţei feroviare sau asupra gestionării siguranţei;
n) pagube importante – pagubele care pot fi evaluate imediat de organismul de investigare la un total de cel puţin 2 milioane euro;
o) incident – orice eveniment, altul decât un accident sau un accident grav, asociat cu exploatarea trenurilor şi afectând siguranţa în exploatare;
p) investigaţie – un proces desfăşurat în scopul prevenirii accidentelor şi incidentelor, care include strângerea şi analizarea informaţiilor, stabilirea condiţiilor, inclusiv determinarea cauzelor şi, dacă este cazul, emiterea unor recomandări de siguranţă;
q) cauze – acţiuni, omisiuni, evenimente sau condiţii ori o combinaţie a acestora, care au dus la accident sau incident;
r) Agenţia Feroviară Europeană – agenţia Uniunii Europene pentru siguranţă feroviară şi interoperabilitate;
s) organisme notificate – organismele care sunt responsabile cu evaluarea conformităţii sau a aptitudinii de utilizare a constituenţilor de interoperabilitate ori cu evaluarea procedurii Comisiei Europene pentru verificarea subsistemelor, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 şi în Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003;
t) constituenţi de interoperabilitate – orice componentă elementară, grup de componente, subasamblu sau ansamblu complet de echipamente încorporate ori destinate încorporării într-un subsistem de care depinde, direct sau indirect, interoperabilitatea sistemului feroviar de mare viteză ori convenţional, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 şi în Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003. Conceptul de constituent acoperă atât obiectele corporale, cât şi cele incorporale, cum ar fi programele de calculator.
u) sistem feroviar urban – orice sistem de transport pe şine, altul decât metroul şi tramvaiul, destinat transportului public local, exclusiv în perimetrul unei localităţi.
v) deţinător – persoana sau entitatea care, fiind proprietara unui vehicul sau având dreptul de a-l utiliza, exploatează acest vehicul ca mijloc de transport şi care este înregistrată ca atare în Registrul naţional al vehiculelor, denumit în continuare R.N.V., prevăzut la art. 33 din Directiva 2008/57/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 iunie 2008 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Comunitate (reformare), denumită în continuare Directiva privind interoperabilitatea sistemului feroviar;
w) entitate responsabilă cu întreţinerea – o entitate care răspunde de întreţinerea unui vehicul şi care este înregistrată ca atare în R.N.V.;
x) vehicul – un vehicul feroviar care circulă pe propriile roţi pe liniile de cale ferată, cu sau fără tracţiune; un vehicul este alcătuit din unul sau mai multe subsisteme structurale şi funcţionale ori din una sau mai multe părţi ale acestor subsisteme.
modificat de
LEGE Nr. 65/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2006 privind siguranţa feroviară publicata in
M.Of. nr. 335 din 16.05.2011
„Legea 55/2006 … ARTICOLUL 4
Dezvoltarea şi îmbunătăţirea siguranţei feroviare
(1) Siguranţa feroviară este în general menţinută şi, când este posibil din punct de vedere practic, îmbunătăţită în mod continuu, ţinând seama de dezvoltarea legislaţiei comunitare şi de progresul tehnic şi ştiinţific şi acordând prioritate prevenirii accidentelor grave. Normele de siguranţă sunt stabilite, aplicate şi respectate în mod deschis şi nediscriminatoriu, susţinând dezvoltarea unui sistem unic de transport feroviar european.
(2) Măsurile de dezvoltare şi îmbunătăţire a siguranţei feroviare ţin seama de necesitatea unei abordări sistemice.
(3) Responsabilitatea exploatării sigure a sistemului feroviar şi a controlului riscurilor asociate cu acesta aparţine administratorilor de infrastructură şi operatorilor de transport feroviar, care au obligaţia să pună în aplicare măsurile necesare de control al riscurilor, dacă este cazul în cooperare, să aplice normele şi standardele naţionale de siguranţă, precum şi să instituie sisteme de management al siguranţei, în conformitate cu prezenta lege. Fără să aducă atingere răspunderii civile, în conformitate cu cerinţele legale în vigoare, fiecare administrator de infrastructură şi fiecare operator de transport feroviar sunt responsabili de partea lor de sistem şi de exploatarea în siguranţă a acestuia, inclusiv de aprovizionarea cu materiale şi contractarea de servicii, faţă de utilizatori, clienţi, lucrătorii implicaţi şi terţi.
(4) Prevederile alin. (3) nu aduc atingere răspunderii fiecărui producător, furnizor de întreţinere, deţinător de vagoane, prestator de servicii şi fiecărei entităţi achizitoare, legate de asigurarea faptului ca materialul rulant, instalaţiile, accesoriile, echipamentele şi serviciile furnizate de aceştia respectă cerinţele şi condiţiile de utilizare specificate, astfel încât pot fi puse în funcţiune în mod sigur de operatorul de transport feroviar şi/sau de administratorul de infrastructură.
(4) Prevederile alin. (3) nu aduc atingere răspunderii fiecărui producător, furnizor de întreţinere, deţinător, prestator de servicii şi fiecărei entităţi achizitoare, legate de asigurarea faptului că materialul rulant, instalaţiile, accesoriile, echipamentele şi serviciile furnizate de aceştia respectă cerinţele şi condiţiile de utilizare specificate, astfel încât pot fi puse în funcţiune în mod sigur de operatorul de transport feroviar şi/sau de administratorul de infrastructură.“
modificat de
LEGE Nr. 65/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2006 privind siguranţa feroviară publicata in
M.Of. nr. 335 din 16.05.2011
„Legea 55/2006 … ARTICOLUL 6
Metode de siguranţă comune
(1) Un prim set de M.S.C., acoperind cel puţin metodele descrise la alin. (3) lit. a), va fi adoptat de Comisia Europeană înainte de 30 aprilie 2008, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2), şi se va publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Uri al doilea set de M.S.C. acoperind restul de metode descrise la alin. (3) va fi adoptat de Comisia Europeană înainte de 30 aprilie 2010, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2), şi se va publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2) Proiectele de M.S.C. şi proiectele de M.S.C. revizuite sunt elaborate de Agenţia Feroviară Europeană, în temeiul mandatelor care sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2). Proiectele de M.S.C. se bazează pe o examinare a metodelor existente în statele membre ale Uniunii Europene.
(3) M.S.C. descriu modul în care nivelul de siguranţă şi atingerea obiectivelor de siguranţă, precum şi conformitatea cu alte cerinţe de siguranţă sunt evaluate prin elaborarea şi definirea următoarelor elemente:
a) metode de evaluare a riscurilor;
b) metode de evaluare a conformităţii cu cerinţele din certificatele de siguranţă şi autorizaţiile de siguranţă, emise în conformitate cu art. 10 şi 11;
c) în măsura în care nu sunt încă acoperite de S.T.I., metode pentru a verifica dacă subsistemele structurale ale sistemelor feroviare transeuropene de mare viteză şi convenţionale sunt exploatate şi întreţinute în conformitate cu cerinţele esenţiale relevante.
c) metode pentru a verifica dacă subsistemele structurale ale sistemelor feroviare sunt exploatate şi întreţinute în conformitate cu cerinţele esenţiale relevante, în măsura în care nu sunt încă sub incidenţa S.T.I.
(4) M.S.C. sunt revizuite la intervale regulate, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2), ţinând seama de experienţa dobândită din aplicarea lor şi de dezvoltarea globală a securităţii feroviare şi a obligaţiilor statelor membre.
(5) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului aprobă sau propune spre aprobare, după caz, orice modificări necesare la normele naţionale de siguranţă, ţinând seama de adoptarea şi revizuirea M.S.C.
(6) M.S.C. prevăzute la alin. (1) se transpun în legislaţia naţională, se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
modificat de
LEGE Nr. 65/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2006 privind siguranţa feroviară publicata in
M.Of. nr. 335 din 16.05.2011
„Legea 55/2006 … ARTICOLUL 10
Certificate de siguranţă
(1) Pentru a i se acorda acces la infrastructura feroviară, un operator de transport feroviar trebuie să deţină un certificat de siguranţă, prevăzut în prezentul capitol. Certificatul de siguranţă poate acoperi întreaga reţea feroviară din România sau numai o parte determinată a acesteia. Scopul certificatului de siguranţă este de a dovedi că operatorul de transport feroviar şi-a instituit sistemul de management al siguranţei şi poate îndeplini cerinţele stabilite în S.T.I., în altă legislaţie comunitară relevantă, precum şi normele de siguranţă naţionale pentru a controla riscurile şi pentru a exploata reţeaua în siguranţă.
(1) Pentru a i se acorda acces la infrastructura feroviară, un operator de transport feroviar trebuie să deţină un certificat de siguranţă. Certificatul de siguranţă poate acoperi întreaga reţea feroviară din România sau numai o parte determinată a acesteia. Scopul certificatului de siguranţă este de a dovedi că operatorul de transport feroviar şi-a stabilit sistemul de management al siguranţei şi poate îndeplini cerinţele stabilite în S.T.I., în alte dispoziţii legislative comunitare relevante şi în normele de siguranţă naţionale, în scopul de a controla riscurile şi de a furniza în siguranţă servicii de transport în reţea.
(2) Certificatul de siguranţă cuprinde:
a) o certificare confirmând acceptarea sistemului de management al siguranţei al operatorului de transport feroviar, prevăzut la art. 9 şi în anexa nr. 3;
b) o certificare confirmând acceptarea dispoziţiilor adoptate de operatorul de transport feroviar pentru a îndeplini cerinţele specifice necesare pentru funcţionarea sigură a reţelei implicate. Cerinţele pot viza aplicarea S.T.I. şi a normelor naţionale de siguranţă, acceptarea certificatelor personalului şi autorizarea de admitere în circulaţie a materialului rulant utilizat de operatorul de transport feroviar. Certificarea se bazează pe documentaţia prezentată de operatorul de transport feroviar, prevăzută în anexa nr. 4.
b) o certificare confirmând acceptarea dispoziţiilor adoptate de operatorul de transport feroviar pentru a îndeplini cerinţele specifice necesare pentru furnizarea în siguranţă a serviciilor sale pe reţeaua corespunzătoare. Aceste cerinţe se pot referi la aplicarea S.T.I. şi a normelor de siguranţă naţionale, inclusiv a regulilor de exploatare a reţelei, la acceptarea certificatelor de personal şi la autorizaţia de introducere în circulaţie a vehiculelor folosite de către operatorul de transport feroviar. Certificarea se bazează pe documentaţia prezentată de operatorul de transport feroviar, prevăzută în anexa nr. 4.
(3) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română acordă certificarea în conformitate cu alin. (2) pentru operatorii de transport feroviar care îşi stabilesc prima dată activităţile pe teritoriul României. Certificarea acordată în conformitate cu alin. (2) trebuie să specifice tipul şi întinderea operaţiunilor feroviare acoperite. Certificarea acordată în conformitate cu alin. (2) lit. a) este valabilă în întreaga Comunitate Europeană, pentru operaţiuni echivalente de transport feroviar.
(4) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română acordă suplimentar o certificare în conformitate cu alin. (2) lit. b) în cazul în care un operator de transport feroviar intenţionează să presteze suplimentar un alt serviciu de transport feroviar.
(5) Certificatul de siguranţă este reînnoit, la cererea operatorului de transport feroviar, la intervale care nu depăşesc 5 ani şi este actualizat în întregime sau parţial la fiecare modificare substanţială a tipului sau extinderii operaţiunii. Deţinătorul certificatului de siguranţă informează fără întârziere Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română cu privire la toate modificările majore aduse condiţiilor părţii relevante a certificatului de siguranţă şi notifică Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română la orice introducere de categorii noi de personal sau de tipuri noi de material rulant. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate cere ca partea relevantă a certificatului de siguranţă să fie revizuită în urma unor modificări substanţiale ale cadrului de reglementare în domeniul siguranţei. Dacă Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română constată că deţinătorul certificatului de siguranţă nu mai îndeplineşte condiţiile pentru o certificare emisă, revocă partea a) şi/sau b) a certificatului de siguranţă, motivându-şi decizia. Dacă Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română a revocat o certificare naţională suplimentară, acordată în conformitate cu alin. (4), informează prompt autoritatea de siguranţă care a acordat certificarea în conformitate cu alin. (2) lit. a) din decizia sa. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română trebuie să revoce un certificat de siguranţă dacă este evident că deţinătorul certificatului de siguranţă nu l-a utilizat conform destinaţiei în anul următor emiterii sale.
(6) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română informează Agenţia Feroviară Europeană în termen de o lună cu privire la certificatele de siguranţă prevăzute la alin. (2) lit. a), care au fost emise, reînnoite, modificate sau revocate, menţionând denumirea şi adresa operatorului de transport feroviar, data emiterii, domeniul de aplicare şi valabilitatea certificatului de siguranţă şi, în caz de revocare, motivele deciziei sale.
(7) Înainte de 30 aprilie 2009 Agenţia Feroviară Europeană evaluează certificarea de siguranţă şi prezintă Comisiei Europene un raport cu recomandări privind strategia de trecere la un certificat de siguranţă comunitar unic. Comisia Europeană ia măsuri corespunzătoare pe baza recomandării.
modificat de
LEGE Nr. 65/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2006 privind siguranţa feroviară publicata in
M.Of. nr. 335 din 16.05.2011
„Legea 55/2006 …. „ARTICOLUL 14
Întreţinerea vehiculelor
(1) Fiecărui vehicul, anterior introducerii sale în circulaţie sau utilizării sale în reţea, i se atribuie o entitate responsabilă cu întreţinerea, înregistrată în R.N.V. în conformitate cu prevederile art. 33 din Directiva privind interoperabilitatea sistemului feroviar.
(2) Entitatea responsabilă cu întreţinerea poate fi un operator de transport feroviar, un administrator de infrastructură sau orice alt deţinător.
(3) Fără a aduce atingere răspunderii operatorilor de transport feroviar şi administratorilor de infrastructură în ceea ce priveşte exploatarea în siguranţă a unui tren, astfel cum este prevăzută la art. 4, entitatea se asigură, cu ajutorul unui sistem de întreţinere, că vehiculele de a căror întreţinere răspunde se află în stare de funcţionare şi că prezintă siguranţă. În acest scop, entitatea responsabilă cu întreţinerea garantează că vehiculele sunt întreţinute în conformitate cu:
a) manualul de întreţinere a fiecărui vehicul;
b) cerinţele în vigoare, inclusiv normele privind întreţinerea şi dispoziţiile S.T.I.
(4) Entitatea responsabilă cu întreţinerea poate efectua ea însăşi întreţinerea sau poate contracta ateliere de întreţinere, după caz.
(5) În cazul vagoanelor de marfă, fiecare entitate responsabilă cu întreţinerea este certificată de un organism acreditat sau recunoscut în conformitate cu prevederile alin. (7) sau de către autoritatea naţională de siguranţă. Procesul de acreditare se bazează pe criterii de independenţă, competenţă şi imparţialitate, cum ar fi standardele europene relevante privind seria EN 45000. Procesul de recunoaştere se bazează, de asemenea, pe criteriile de independenţă, competenţă şi imparţialitate.
(6) În cazul în care entitatea responsabilă cu întreţinerea este un operator de transport feroviar sau un administrator de infrastructură, respectarea dispoziţiilor adoptate în conformitate cu prevederile alin. (7) se verifică de către autoritatea naţională de siguranţă competentă, în conformitate cu procedurile prevăzute la art. 10 sau 11, şi se confirmă prin certificate specificate în cadrul respectivelor proceduri.
(7) Certificatele emise în conformitate cu sistemul de certificare a entităţii responsabile cu întreţinerea pentru vagoanele de marfă, instituit pe baza prevederilor adoptate de către Comisia Europeană, confirmă respectarea atât a cerinţelor prevăzute la alin. (3) şi (4), cât şi a următoarelor cerinţe privind:
a) sistemul de întreţinere instituit de către entitate;
b) formatul şi validitatea certificatului emis entităţii;
c) criteriile de acreditare sau de recunoaştere a organismului sau a organismelor responsabile cu emiterea de certificate şi cu asigurarea controalelor necesare pentru funcţionarea sistemului de certificare;
d) data aplicării sistemului de certificare, inclusiv o perioadă de tranziţie de un an pentru entităţile existente responsabile cu întreţinerea.
(8) Certificatele emise în conformitate cu prevederile alin. (7) sunt valabile pe întreg teritoriul Comunităţii Europene.
(9) Prin ordin al ministrului transporturilor şi infrastructurii se pot stabili măsuri alternative în vederea îndeplinirii obligaţiilor de a identifica entităţile responsabile cu întreţinerea şi de a le certifica, în următoarele cazuri:
a) vehicule înregistrate într-o ţară terţă şi întreţinute în conformitate cu legislaţia ţării respective;
b) vehicule care sunt folosite în reţele sau pe linii cu ecartament diferit de cel al reţelei feroviare principale din cadrul Comunităţii Europene şi pentru care îndeplinirea cerinţelor prevăzute la alin. (3) este asigurată prin acorduri internaţionale cu ţări terţe;
c) vehicule prevăzute la art. 2 alin. (2) şi echipamentul militar şi de transport special ce necesită un permis ad-hoc de la autoritatea naţională de siguranţă care trebuie emis înainte de utilizare. În acest caz, se acordă derogări pentru perioade de cel mult 5 ani.
(10) Măsurile alternative prevăzute la alin. (9) se pun în aplicare prin derogări care se acordă de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română:
a) la înregistrarea vehiculelor, conform prevederilor art. 33 din Directiva privind interoperabilitatea sistemului feroviar, în ceea ce priveşte identificarea entităţii responsabile cu întreţinerea;
b) la eliberarea certificatelor şi a autorizaţiilor de siguranţă către operatorii de transport feroviar şi administratorii de infrastructură, în conformitate cu prevederile art. 10 şi 11, în ceea ce priveşte identificarea sau certificarea entităţii responsabile cu întreţinerea.
(11) Derogările acordate în conformitate cu prevederile alin. (10) se identifică şi se motivează în raportul anual prevăzut la art. 18.“
modificat de
LEGE Nr. 65/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2006 privind siguranţa feroviară publicata in
M.Of. nr. 335 din 16.05.2011
„Legea 55/2006 … ARTICOLUL 16
Înfiinţare şi atribuţii
(1) Se înfiinţează Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, organism independent în cadrul Autorităţii Feroviare Române – AFER, înfiinţată potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 95/1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 3/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română este independentă, în ceea ce priveşte organizarea, structura juridică şi procesul decizional, de orice operator de transport feroviar, administrator de infrastructură feroviară, solicitant şi entitate achizitoare.
(2) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română îndeplineşte, în principal, următoarele atribuţii:
a) autorizarea punerii în funcţiune a subsistemelor structurale constituind sistemul feroviar de mare viteză transeuropean, în conformitate cu art. 14 din Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003, şi verificarea exploatării şi întreţinerii acestora în conformitate cu cerinţele esenţiale relevante;
a) autorizarea introducerii în circulaţie a subsistemelor structurale ale sistemului feroviar, în conformitate cu prevederile art. 15 din Directiva privind interoperabilitatea sistemului feroviar, şi verificarea respectării cerinţelor esenţiale relevante la exploatarea şi întreţinerea acestora;
b) autorizarea punerii în funcţiune a subsistemelor structurale constituind sistemul feroviar convenţional transeuropean, în conformitate cu art. 14 din Hotărârea Guvernului nr. 850/2003, şi verificarea exploatării şi întreţinerii acestora în conformitate cu cerinţele esenţiale relevante;
b) Abrogat.
c) supravegherea conformităţii constituenţilor de interoperabilitate cu cerinţele esenţiale prevăzute la art. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 şi Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003;
d) autorizarea punerii în funcţiune şi a introducerii în circulaţie a unui material rulant nou sau modificat substanţial, care încă nu este acoperit de o S.T.I.;
e) emiterea, reînnoirea, modificarea şi revocarea părţilor relevante din certificatele de siguranţă şi autorizaţiile de siguranţă, acordate în conformitate cu art. 10 şi 11, şi verificarea îndeplinirii condiţiilor şi cerinţelor stabilite în acestea şi a faptului că administratorii de infrastructură şi operatorii de transport feroviar funcţionează în conformitate cu cerinţele dreptului comunitar sau naţional;
f) monitorizarea, promovarea şi, dacă este cazul, aplicarea şi dezvoltarea cadrului de reglementare în domeniul siguranţei, inclusiv sistemul de norme naţionale de siguranţă;
g) supravegherea înregistrării corecte a materialului rulant şi asigurarea faptului că informaţiile privind siguranţa din registrul naţional, instituit în conformitate cu art. 14 din Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 şi Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003, sunt precise şi actualizate.
g) supravegherea înregistrării corespunzătoare a vehiculelor în R.N.V. şi informaţiile conţinute de acesta cu privire la siguranţă sunt precise şi actualizate.
(3) Atribuţiile prevăzute la alin. (2) nu pot fi transferate sau subcontractate către administratorii de infrastructură, operatorii de transport feroviar sau entităţile achizitoare.
(4) Conducerea executivă a Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română este exercitată de un comitet director compus din 5 persoane, al cărui preşedinte este directorul Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română, numit prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.
(5) Membrii comitetului director sunt specialişti din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, numiţi şi revocaţi prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului. Salarizarea directorului Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română şi îndemnizaţiile membrilor comitetului director se stabilesc prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.
(6) Se înfiinţează Organismul Notificat Feroviar Român, organism independent în cadrul Autorităţii Feroviare Române – AFER, înfiinţată potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 95/1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 3/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Organismul Notificat Feroviar Român îndeplineşte atribuţiile de organism notificat prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 şi Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003. Organismul Notificat Feroviar Român este independent, în ceea ce priveşte organizarea, structura juridică şi procesul decizional, de orice operator de transport feroviar, administrator de infrastructură feroviară, solicitant de certificare şi entitate achizitoare.
(7) Conducerea Organismului Notificat Feroviar Român este exercitată de un comitet director compus din 5 persoane, al cărui preşedinte este directorul Organismului Notificat Feroviar Român, numit prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.
(8) Membrii comitetului director sunt specialişti din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, numiţi şi revocaţi prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului. Salarizarea directorului şi indemnizaţiile membrilor comitetului director se stabilesc prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.
modificat de
LEGE Nr. 65/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2006 privind siguranţa feroviară publicata in
M.Of. nr. 335 din 16.05.2011
„Legea 55/2006 … ARTICOLUL 18
Raportul anual
În fiecare an Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română publică în Buletinul AFER şi pe site-ul său din cadrul Autorităţii Feroviare Române – AFER un raport anual privind activităţile sale în anul precedent şi îl trimite Agenţiei Feroviare Europene cel mai târziu până la 30 septembrie. Raportul cuprinde informaţii privind:
a) dezvoltarea siguranţei feroviare, inclusiv o inventariere la nivelul României a I.S.C. prevăzuţi în anexa nr. 1;
b) modificări importante ale legislaţiei şi reglementărilor privind siguranţa feroviară;
c) dezvoltarea certificării de siguranţă şi a autorizării de siguranţă;
d) rezultate şi experienţă referitoare la controlarea administratorilor de infrastructură şi a operatorilor de transport feroviar.
e) derogările care au fost acordate în conformitate cu prevederile art. 14.
modificat de
LEGE Nr. 65/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2006 privind siguranţa feroviară publicata in
M.Of. nr. 335 din 16.05.2011