DECIZIA Nr 1633 din 16 decembrie 2010 a Curtii Constitutionale a Romaniei, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 230/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, publicata in M. Of. 166/2011.
Augustin Zegrean – preşedinte
Aspazia Cojocaru – judecător
Acsinte Gaspar – judecător
Mircea Ştefan Minea – judecător
Iulia Antoanella Motoc – judecător
Ion Predescu – judecător
Puskás Valentin Zoltán – judecător
Tudorel Toader – judecător
Mihaela Senia Costinescu – magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Elena Alexandru în Dosarul nr. 6.748/303/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că legea sancţionează comportamentul abuziv al proprietarului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 15 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.748/303/2009, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Elena Alexandru într-o cauză având ca obiect obligaţia de a face.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 230/2007 îi restrâng dreptul de proprietate, garantat de art. 44 din Constituţie, întrucât, în temeiul acestor prevederi, asociaţia poate solicita în instanţă accesul în apartamentul său în permanenţă şi al unui număr nedeterminat de persoane, atât al reprezentanţilor asociaţiei, cât şi al unor persoane străine.
De asemenea, autorul excepţiei consideră că prevederea legală criticată contravine şi art. 53 din Constituţie, care prevede în mod expres situaţiile în care operează restrângerea unor drepturi, inclusiv a dreptului de proprietate.
Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă apreciază că prevederile art. 18 din Legea nr. 230/2007 respectă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 44 şi 53, deoarece, deşi dreptul de proprietate este un drept absolut, legiuitorul are posibilitatea limitării lui în vederea respectării drepturilor altor persoane.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 18 din Legea nr. 230/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, text de lege care are următorul cuprins: „În cazurile în care în clădirile de locuinţe unul dintre proprietari sau chiriaşi împiedică, cu bună-ştiinţă şi sub orice formă, folosirea normală a clădirii de locuit, creând prejudicii celorlalţi proprietari ori chiriaşi, după caz, proprietarii sau reprezentantul legal al acestora pot solicita instanţei să hotărască măsurile pentru folosirea normală a clădirii, precum şi plata daunelor.“
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 care consacră dreptul de proprietate şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 18 din Legea nr. 230/2007 stabilesc condiţiile în care proprietatea comună poate fi utilizată de proprietari sau chiriaşi, care nu trebuie să împiedice cu bună-ştiinţă şi sub nicio formă, folosirea normală a clădirii de locuit. Cu alte cuvinte, în cauză se pune problema stabilirii limitelor dreptului de proprietate în cazul bunurilor aflate în coproprietate forţată şi perpetuă (condominium pro indiviso) în blocurile de locuinţe cu mai multe locuinţe, în care, potrivit legii, se constituie asociaţii de proprietari. Sub acest aspect Curtea reţine că dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie, care consacră garantarea dreptului de proprietate privată, prevăd în teza a doua că atât limitele, cât şi conţinutul acestui drept „sunt stabilite de lege“. Rezultă, în mod evident, că limitele aduse prin lege dreptului de proprietate asupra părţilor destinate folosirii în comun de către toţi proprietarii dintr-o clădire cu mai multe locuinţe sau dreptului de proprietate asupra spaţiului a cărui destinaţie se doreşte a fi schimbată se justifică constituţional prin asigurarea posibilităţii efective de administrare, folosire, întreţinere şi exploatare a imobilului în interesul tuturor proprietarilor de locuinţe din acel imobil.
De dreptul de proprietate garantat de Constituţie trebuie să se poată bucura – în egală măsură – toţi proprietarii deţinători de spaţii de locuit în acelaşi imobil, pentru că, altfel, s-ar încălca principiul constituţional al egalităţii în drepturi.
Aşa fiind, posibilitatea acordată proprietarilor sau reprezentantului legal al acestora de a solicita instanţei să hotărască măsurile pentru folosirea normală a clădirii, precum şi plata daunelor pentru prejudiciile create constituie mijlocul legal pus la dispoziţia persoanelor interesate în scopul valorificării drepturilor şi intereselor legitime.
Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate dau expresie dreptului de proprietate comună pe cote-părţi, stabilă şi forţată, din clădirile cu mai multe locuinţe şi conferă titularilor respectivului drept posibilitatea de a se bucura de prerogativele care îi dau consistenţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Elena Alexandru în Dosarul nr. 6.748/303/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu