Articolul lunii in Revista Curierul fiscal nr. 1/2011
Legea evaziunii fiscale pare clara… dar nu e. Si aceasta pentru ca numai citirea atenta aduce intelegerea corecta a legii – corect din punctul de vedere al contribuabilului care trebuie sa combata abuzurile organelor de control.
1. Un articol… cu scop
Art. 9 din Legea nr. 241/2005
(1) Constituie infractiuni de evaziune fiscala si se pedepsesc cu inchisoare de la 2 ani la 8 ani si interzicerea unor drepturi urmatoarele fapte savarsite in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale:
a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
b) omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii, in actele contabile ori in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
c) evidentierea, in actele contabile sau in alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operatiuni reale ori evidentierea altor operatiuni fictive;
d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;
e) executarea de evidente contabile duble, folosindu-se inscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;
f) sustragerea de la efectuarea verificarilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;
g) substituirea, degradarea sau instrainarea de catre debitor ori de catre terte persoane a bunurilor sechestrate in conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscala si ale Codului de procedura penala.
In cazul tuturor acestor infractiuni este limpede ca simpla majorare a cheltuielilor si/sau intocmirea unor evidente eronate de catre contribuabili, care au ca efect reducerea impozitului datorat asupra profitului, nu poate sa duca la masuri sanctionatorii. Pentru o asemenea masura existenta unor probe din care sa rezulte ca faptele enumerate (majorarea cheltuielilor si intocmirea unor acte eronate) au fost savarsite in scopul de a reduce impozitul pe profit si ca acest scop sa fi avut un caracter vadit, adica in mod neindoielnic sa fi urmarit diminuarea obligatiilor de plata. Cu alte cuvinte, legea pretinde ca faptele respective sa aiba un caracter fraudulos, deci sa intruneasca elementele constitutive ale vreunei infractiuni, o frecventa mai mare putand avea cele prevazute de art. 288-291 C.pen. (infractiuni de fals), in genere infractiuni care se comit numai cu intentia directa (prevederea caracterului nelegal al faptei si dorinta de a o realiza)
Daca lipseste scopul ilicit, fapta NU constituie infractiunea de evaziune fiscala.
Iar daca scopul exista, el trebuie dovedit de catre organul care considera ca s-a savarsit o infractiune (aplicarea principiului prezumtiei de nevinovatie impune aceasta).
2. Cand faptele de la lit. a) si b) NU sunt infractiuni…
Uneori instantele „salveaza” contribuabilul (evident, prin interpretarea adecvata cazului), asa cum vedem mai jos.
Starea de fapt
Inculpatul, administrator al SC „G.” SRL, avea o toneta cu inghetata in municipiul Iasi, activitate ce nu a fost declarata la organul fiscal.
In urma unui control efectuat de organele de politie la aceasta toneta in ziua de 30 aprilie 1995, s-a constatat ca inculpatul nu a evidentiat in registrul de casa, suma de 823.802 lei reprezentand sume de bani achitate in cadrul unor operatiuni de cumparare de cornete, emulgator, praf de inghetata necesare desfasurarii societatii, conform facturilor nr. (…)/1995.
De asemenea, nu a inregistrat sumele primite zilnic, drept incasari, de la vanzatoarea de la toneta cu inghetata a societatii. S-a ridicat suma de 229.000 lei rezultata din incasarile din ziua respectiva, suma depusa la C.E.C. in favoarea Judecatoriei Iasi, conform chitantei aflate la dosar.
Solutia Judecatoriei
Prin sentinta penala nr. 3159 din 19 septembrie 1996 a Judecatoriei Iasi, a fost condamnat inculpatul G.V., administrator la SC „G.” SRL Iasi, fara antecedente penale, pentru savarsirea infractiunii de sustragere de la plata impozitelor, taxelor si contributiilor datorate statului prin neinregistrarea unor activitati pentru care legea prevede obligatia inregistrarii in scopul obtinerii de venituri, la pedeapsa de 2 (doi) ani inchisoare[2].
La individualizarea pedepsei au fost avute in vedere imprejurarile in care s-a comis infractiunea, conduita corecta a inculpatului si lipsa antecedentelor penale.
Solutia a fost apelata de catre inculpatul G.V., care a invocat lipsa de vinovatie.