Printre modificările cele mai importante aduse Legii nr. 192/2006 se număra cele care se referă la modul de organizare a activităţii Consiliului de mediere şi a profesiei de mediator, precum şi extinderea procedurii la alte domenii de activitate.

Noile reglementari au fost aduse prin Legea nr. 370/2009, publicată în M.Of. nr. 831 din 3 decembrie 2009.

Printre modificările cele mai importante se număra cele care se referă la modul de organizare a activităţii Consiliului de mediere şi a profesiei de mediator, prin creşterea numărului de membri de la 9, cât sunt în prezent, la 12 membri, precum şi al extinderii medierii şi la alte domenii de activitate. De asemenea, medierea este inclusă ca procedură de soluţionare a litigiilor între pacienţi şi personalul medical în cazurile de malpraxis, precum şi consultarea expresă a autorităţilor competente în domeniul sănătăţii, se arată în raportul Comisiei Juridice a Camerei Deputaţilor.

Din definiţia medierii a fost scos cuvântul „facultativ”, textul legii introducând de această dată medierea ca procedura prealabilă în procesele şi cererile în materie civilă şi comercială. Un alt element introdus în textul legii, la art. 1 alin. (1), prevede că medierea se face „având liberul consimţământ al părţilor”. Legiuitorul face astfel distincţie „între etapa procedurală de soluţionare amiabilă prin mediere, care poate fi obligatorie sau facultativă şi medierea propriu-zisă care nu poate fi decât voluntară. Principiile sunt similare concilierii”, se precizează în raportul Comisiei Juridice a Camerei Deputaţilor.

Profesia de mediator

O altă modificare importantă a Legii nr. 192/2006 se referă la condiţiile pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru a deveni mediator. Faţă de textul vechi, în care se preciza necesitatea existenţei unei „vechimi de cel puţin 3 ani sau absolvirea unui program postuniversitar, de nivel master în domeniu, acreditat conform legii şi avizat de Consiliul de mediere”, potrivit noilor modificări, ambele condiţii sunt obligatorii.

Totodată, prin redactarea nouă a art. 6, organele judiciare şi arbitrale devin „agenţi” importanţi ai activităţii de mediere. Daca înainte acestea „puteau îndruma” părţile spre mediere, acum sintagma devine „le îndruma să recurgă la aceasta cale pentru soluţionarea conflictelor dintre ele”. Acest articol ar urma să intre în vigoare în termen de 3 luni de la data publicării modificării legii în Monitorul Oficial.

La art. 9 se adaugă alin. (4), care prevede că documentaţia care atestă competenţa profesională a mediatorilor, trebuie să fie emisă de Consiliul de mediere.

Art. 22 prevede că „mediatorii autorizaţi pot fi angajaţi cu contract individual de muncă numai în cadrul formelor prevăzute la art. 22 alin.(1)”, adică „în cadrul unei societăţi civile profesionale, al unui birou în care pot funcţiona unul sau mai mulţi mediatori asociaţi, cu personalul auxiliar corespunzător, sau în cadrul unei organizaţii neguvernamentale, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege”.

La art. 12, legiuitorul introduce două aliniate, (4) şi (5), care subliniază faptul că profesia de mediator este exercitată doar de persoanele care au obţinut aceasta calitate conform legii în cauză, în mod contrar constituie infracţiune şi se va sancţiona potrivit legii penale.

Consiliul de mediere

Noile reglementari aduc modificări şi în ceea ce priveşte componenţa Consiliului de Mediere. Acesta „este format din 9 membri titulari şi 3 membri supleanţi, aleşi prin vot direct sau prin reprezentare de mediatorii autorizaţi, în condiţiile prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere”. De asemenea, este prevăzut ca durata mandatului membrilor Consiliului să fie de 2 ani, iar menţiunea potrivit căreia „mandatul oricăruia dintre membrii Consiliului de mediere poate fi prelungit pentru aceeaşi durata o singură dată” a fost scoasă din conţinutul alin. (4).

Noile modificări prevăd la art. III (care va fi introdus ulterior, conform noii numerotări), că „în termen de o lună de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să aibă loc alegeri pentru Consiliul de Mediere. Orice mediator autorizat care se regăseşte pe Tabloul Mediatorilor va putea candida, cu respectarea dispoziţiilor art. 17 alin. (6) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege”.

Se poate observa, de asemenea, că noul text de lege nu mai prevede ca membrii Consiliului de mediere să fie validaţi de ministrul Justiţiei.

Procesul de mediere

Totodată, la art. 43, după alin. (2) se introduce un nou alin. (21), cu următorul cuprins: „în procesele şi cererile în materie civilă şi comercială, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, părţile pot încerca soluţionarea litigiului prin mediere”.

Noile reglementari aduc modificări şi în ceea ce priveşte conţinutul contractului de mediere. Art. 45 prevede, sub sancţiunea anulării, următoarele clauze: menţionarea tipului sau a obiectului conflictului, declaraţia părţilor că au fost informate de către mediator cu privire la mediere, efectele acesteia şi regulile aplicabile, obligaţia mediatorului de a păstra confidenţialitatea şi decizia părţilor privind păstrarea confidenţialităţii, după caz.

Referitor la art. 54, care descrie situaţia în care mediatorul poate închide procedura, dacă scopul acesteia a fost afectat, noile reglementări modifică modul în care onorariul va fi restituit în situaţia descrisă: onorariul va fi restituit, în parte, în condiţiile stabilite prin contractul de mediere, şi nu „proporţional cu etapele de mediere neparcurse”, cum era prevăzut în vechiul text al legii.

De asemenea, art. 75 menţionează că „dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în medierea conflictelor de drepturi de care părţile pot dispune din cadrul conflictelor de muncă”.

Sursa: avocatnet.ro