În Monitorul Oficial nr. 242 din 26 aprilie 2013 a fost publicată Hotărârea nr. 20/2013 a Senatului Romaniei cu privire la transmiterea răspunsurilor Senatului la întrebările conţinute de documentul european de consultare Carte Verde privind practicile comerciale neloiale din cadrul lanţului de aprovizionare între întreprinderi cu produse alimentare şi nealimentare în Europa – COM (2013) 37 final.
În cadrul actului normativ se arată:
Senatul adoptă prezentul punct de vedere.
Cartea Verde privind practicile comerciale neloiale din cadrul lanţului de aprovizionare între întreprinderi cu produse alimentare şi nealimentare în Europa – COM (2013) 37 final vizează lanţul de aprovizionare B2B (business-to-business) cu produse alimentare şi nealimentare, definit ca lanţul de tranzacţii care au loc între întreprinderi sau între întreprinderi şi autorităţile publice în scopul distribuţiei de bunuri destinate în principal publicului larg pentru consum sau uz personal ori casnic.
Documentul conţine o evaluare preliminară şi vizează obţinerea mai multor informaţii şi opinii cu privire la posibilele probleme generate de practici comerciale neloiale în relaţiile de-a lungul lanţului de aprovizionare B2B (business-to-business) cu produse alimentare şi nealimentare, la asigurarea aplicării eficiente a normelor naţionale existente care vizează combaterea practicilor comerciale neloiale şi la impactul practicilor comerciale neloiale asupra pieţei unice.
Obiectivul Cărţii Verzi este de a lansa o consultare cu părţile interesate cu privire la această analiză, în scopul de a culege informaţii şi, dacă este cazul, de a identifica eventualele măsuri care ar trebui întreprinse în viitor pentru a aborda această problemă.
Membrii Comisiei pentru afaceri europene şi ai Comisiei economice, industrii şi servicii au examinat Cartea Verde şi au răspuns la 17 întrebări din 25, ţinând cont de analiza documentului european şi de punctele de vedere ale Ministerului Afacerilor Externe, Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale din România şi Consiliului Concurenţei, după cum urmează:
2.1. Conceptul de practici comerciale neloiale
1. Sunteţi de acord cu definiţia de mai sus a PCN?
Da. Conform documentului supus atenţiei, practicile comerciale neloiale sunt practici ce se abat în mod vădit de la buna conduită comercială şi sunt contrare bunei-credinţe şi corectitudinii necesare desfăşurării unui act comercial.
2. Conceptul de PCN este recunoscut în statul dumneavoastră membru? Dacă da, vă rugăm să explicaţi în ce mod.
Conceptul de practici comerciale neloiale este recunoscut în România prin Legea nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare care prevede şi evidenţiază aspecte care se regăsesc în documentul transmis şi care pot fi inserate în categoria PCN, respectiv legea interzice comercianţilor:
– să solicite şi să încaseze de la furnizor plata de servicii care nu au legătură directă cu operaţiunea de vânzare;
– să solicite şi să încaseze de la furnizor plata unor servicii legate de extinderea reţelei de distribuţie a comerciantului, amenajările spaţiului de vânzare ale comerciantului sau de operaţiunile şi evenimentele de promovare a activităţii şi imaginii comerciantului;
– să solicite furnizorului să nu vândă altor comercianţi aceleaşi produse la un cost de achiziţie mai mic sau egal cu cel care a achiziţionat produsele respective.
În legislaţia românească în vigoare, conform art. 1 din Legea nr. 11 din 29 ianuarie 1991 privind combaterea concurenţei neloiale, comercianţii sunt obligaţi să îşi exercite activitatea cu bună-credinţă, potrivit uzanţelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor şi a cerinţelor concurenţei loiale. Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, în forma sa actuală, conţine prevederi referitoare doar la aspectele legate de relaţia întreprindere-salariat sau divulgare de secrete comerciale ori afirmaţii înşelătoare în legătură cu activitatea întreprinderilor.
3. În opinia dumneavoastră, conceptul de PCN ar trebui să fie limitat la negocieri contractuale sau ar trebui să includă şi etapele precontractuale şi/sau postcontractuale?
Conceptul de PCN ar trebui să includă şi etapele precontractuale şi/sau postcontractuale.
4. În ce stadiu al lanţului de aprovizionare B2B în sectorul comerţului cu amănuntul pot apărea PCN?
Acestea pot apărea în orice stadiu al lanţului de aprovizionare B2B (business-to-business) cu produse alimentare şi nealimentare şi sunt de obicei unul dintre efectele asimetriei puterii de negociere dintre părţile participante la tranzacţii.
5. Ce părere aveţi despre conceptul „factor teamă“? Sunteţi de acord cu evaluarea de mai sus pe această temă? Vă rugăm să explicaţi.
Da, suntem de acord cu evaluarea făcută de Comisie. Partea mai vulnerabilă se teme de încetarea relaţiilor comerciale în cazul în care ar depune plângere. Din păcate, datorită acestui „factor teamă“ scade probabilitatea ca astfel de plângeri să apară şi este, prin urmare, unul dintre cele mai importante aspecte care trebuie examinate atunci când se evaluează caracterul adecvat al unui mecanism de aplicare.
2.3. Efectele potenţiale ale practicilor comerciale neloiale
6. Din experienţa dumneavoastră, în ce măsură şi cât de des apar PCN în sectorul alimentar? În ce stadiu al relaţiilor comerciale apar aceste practici şi cum se manifestă ele?
S-a constatat, în urma investigaţiei pe sectorul retail alimentar, că PCN pot apărea pe toate segmentele lanţului de aprovizionare.
În ceea ce priveşte furnizorii marilor lanţuri de magazine, s-a constatat la acel moment faptul că un segment de 30–35% dintre aceştia resimte efectele unei puteri de negociere inferioare în raport cu aceşti retaileri, în timp ce restul consideră, generic, că beneficiază de o putere de negociere medie.
Majoritatea furnizorilor chestionaţi au apreciat calitatea relaţiilor comerciale cu cei mai importanţi retaileri ca fiind cel puţin acceptabilă (83%).
Astfel, ca urmare a puterii de negociere sporite în raport cu unii dintre furnizorii lor, unele lanţuri de magazine sunt acuzate că nu au returnat contravaloarea unor taxe de raft, în cazul unor delistări, că solicită anual modificarea clauzelor contractuale, cel mai adesea, în sensul creşterii anumitor retribuţii din partea furnizorilor, că refuză să modifice clauzele contractuale la cererea furnizorilor, au o atitudine inflexibilă, întârzie plata facturilor, delistează în mod nerezonabil, blochează livrările fără a rambursa taxele de intrare ori de listare plătite sau că solicită discounturi retroactive.